n

n

21 iulie 2011

Gradina de legume si sufletul ei romanesc

Grindina, vijelie si ploi au trecut in aceste zile peste tara. Prin oras vantul a rupt copaci, au zburat prin aer haine intinse la uscat prin balcoane, am vazut chiar si o plasa de tantari planand spre pamant si privind toate acestea, griji mi-am facut pentru gradina.
Am ajuns printre straturile ei, am respirat racoare si multumire fiindca Cineva a avut grija de ea.

Castravetii pusi dupa mazare, incep sa se bucure - acum sunt adolescenti.

Varza- o parte din varza al carei rasad l-am pus pentru prima data.


Fasolea intarziata de stratul de spanac si multe buruieni.


Morcovii- simpli si minunatii morcovi care nu cer decat un pamant cat mai afanat, o rarire facuta la timpul ei, apa si o departare de buruieni. Si inca ceva-

-nu cred ca exista ceva intamplator.
Dovleceii ce se dau mari prin marire.


Salata, batrana salata pusa in pamant inca de anul trecut, trecatoare peste frigul iernii zambeste acum prim semintele ei si vrea sa demonstreze ca o simpla frunza poate sa fie biruitoare peste toate- bravo!


Ceapa, o parte din ea, si-a coborat frunzele inspre pamant, semn de multumire si de sfarsit de drum.


Patarnac- parere de rau fiindca aparatul meu foto mult prea batran nu poate descrie bucuria legumelor din gradina si mai ales al lui, al infrunzitului pastarnac ce se stie puternic prin frunze si radacini.

Si au mai fost imagini cu rosii, cu ardei si vinete, si cu fasolea oloaga pe care aparatul de imagini sa suparat si nu avrut sa le retina si il iert si acum inchei.

Este tarziu in noapte si as vrea sa cred in ceea ce scriu, in valoarea cuvintelor scrise- fac comparatie si o pun in balanta-
-s-au furat focoase nucleare pentru simplu fapt ca s-a putut si ca erau grele
-intermediarii scumpesc pretul legumelor in piete
-vecinului meu i s-a taiat gazul fiindca nu a mai avut puterea de a-l plati
-Retezatul, o minune si o parte a vietii mele, cad brazii..., si inca cate ar mai fi de spus

...si cred ca daca noi nu suntem in stare pentru noi, ar trebuii sa privim in sus precum face fasolea fiindca s-ar putea ca ea sa stie mai mult decat noi...


Si sa ne zambim, unii, altora fiindca suntem impreuna peste acest pamant romanesc.

3 comentarii:

  1. Si eu am avut liniste in gradina dupa ploaie. A fost o ploaie listita. Noaptea trecuta a batut putin vantul. Mi-a doborat cativa pari de fasole si cateva fire de rosii

    RăspundețiȘtergere
  2. Florine,ma bucur pentru ca inca ne merge bine in gradinile din jurul castelului, oricum ar fi ele asezate, un pic sau un strop mai departe de el.
    Coco- crede-ma, nu se stie niciodata viitorul, acum prezentul este bun, este al nostru si recolta din gradina rade, bine rade!

    RăspundețiȘtergere