Zambet de aniversare- Cetatea Devei

Zi buna sa fi fost pentru, noi toti.  A noastra, a pornit cu gand de aniversare-, pentru cei 22 de ani de fiinta impreuna...si drept marturie, ne-am inaltat prin imprejurimi si-am ajuns prin cetatea veche a Devei

unde la parter ne astepta aceasta  placa, pe ale carei prime cuvinte nu le-am inteles intelepciunea- (vina de sudor)

dar mai apoi, ne-am putut bucura de intreaga minune a privirii

de amintirea anilor in care peste aceasta cetate se putea ajunge doar prin pas si carare-  ,,Doamne, ce ani!,,

si ce , cum era- dar aceasta este o alta poveste

astazi doar am ramas bine surprinsi  de faptul ca nimeni nu sa atins de ceea ce era cetatea prin amintirea noastra, in samburele acela de trecut si ca din 24 de ani, incoace, se tot construieste in jurul ei

si se face intelept,

....................................................................
Zambetul nostru din aceasta zi aniversara

se gaseste in aceasta cetate

in drumul ei prin gondola, telegondola, lift sau ce minune de urcat, coborat, s-a faptuit acolo

si-n binele de a ne bucura inca impreuna, dupa 22 de ani,...., in viitor, 44  si-n celalat viitor,.... dupa alti 88 de ani.

Ceas bun.

Mana la rosii- inceputul

S-a pornit la fel cum sau pornit toate- nu a avut un nume, precum nu-l aveau restul- si totusi pentru gradina mea, cred ca totul s-a imtamplat altfel

....din maruntaiele pamantului, prin vremea cea de inceput, Dumnezeu a luat un strop de pamantapa, la aruncat in sus si a zis-  Las aceasta picatura sa se coboare peste tarana, cand si cum, dupa vrednicia oamenilor- ea sa se linisteasca si sa implineasca timpul in care Eu imi intorc privirea catre restul luminilor.

...de atunci, picatura s-a coborat peste pamant, rostul si la facut si-n aceste zile a ajuns si-n gradina noastra

...si dupa ploi si ploi...- a asteptat pret de un strop si a cazut din inlaltul cerului, ultima

Apoi.......am privit in jur si-am inteles -  nu era o vorba despre mana si rosii, ci de una dinainte vorbita

P.S.-  de prin toate satelele din jurul Hunedoarei, am adunat vorbe si toate se plangeau ca mana le omoara rosiile- scapare au avut doar cele din solar.......si-n urma acestor fapte, pretul rosiilor, se prea poate sa ramana mare, iar cei ce au solarii- pe buna dreptate, in acest an,  ar trebuii sa fie impliniti.
Cat despre gradina noastra- astazi gradinarul a fost pescar- Noapte buna!

Fasolea pastai

Fasolea- a reusit la a treia insamantare si acum ii merge bine

nici nu mai stiu, de unde am adunat, primit sau cumparat boabe de fasole

de bine imi pare faptul ca pe doi araci, am descoperit minunea de fasole fideluta verde pe a carei samanta am crezut-o pierduta. Acum drept bucurie, nici nu ma ating de ea si-o las sa faca seminte, pentru viitor

Si acum inchei- sa fie scris-  DE PE MOSIA BOIERULUI HARBUZ, IN  VREMEA  CEA DIN  URMA, IN CEA DE A TREIA SAMBATA DIN LUNA LUI CUPTOR,  IOBAGII AU INCEPUT RECOLTAREA FASOLEI SI AU REUSIT SA STRANGA INCA DIN PRIMA ZI, DE PE CELE CINCI POGOANE, DOUA ...kile si jumatate pe care eu le-am prefiert , le-am impartit in doua pungi si le-am trecut in congelatorul , marca electrolux.

Iam, iam...., la iarna- noapte buna

Copacii din oras

Daca tot sunt prin oras, trebuie sa pun si aceasta poza

in care se vede cum batranii copaci, inca mai fug de blocuri

Liana din Hunedoara

In drumul ce-l parcurg spre locul de munca, trec iarna cu masina , si-n celelalte trei anotimpuri, cu bicicleta- unde, pe strada Avram Iancu,  la numarul 443,,,

 de fiecare data imi intorc privirea spre cea mai minunata liana.

ori poate ca este altceva iar eu nu stiu- stiu doar ca exista acolo dintodeauna

..ca acum se intinde peste un stalp, doi copaci inca in stare si unul uscat

si tare ma mai minunez de doua fapte- prima, ca in toti anii trecuti, cineva a avut grija de ea...si doi- ca intreaga planeta trece pe langa ea, fara a o stii

Focul de la inceput, este de acum doi ani, de pe mal de apa- bicicleta este de acum, acum- cu tot cu numar de urgenta, de scurgeri de gaz- in zambet, ca asa ma sunt eu--Liana  buna!

Castelul din Hunedoara

In drumul spre gradina, trecem pe langa castel

unde gasim oameni si masini

ce vor sa vaza cum arata candva, cavalerul din varf, fantana sapata in piatra  de catre niste prinzonieri, cu ale ei cuvinte - apa aveti, dar suflet, nu .....si inca cate, altele pentru noi,...............................................aduceri aminte- prin trecutul regim, fara de inteles,- castelul era departe de restul lumii, dar nu de a noastra- noi , astia din orasul asta, treceam de cele mai multe ori prin poarta de lemn, fara de plata si nebagati in seama de cei de acolo- ne bucuram de castel, ne ciudam pentru incaperile inchise si pentru scarile de lemn putrezite, ne saream in sus de bucurie pentru inaltimea zidurilor, pentru inaltul pod, pentru intregul oras......,si acum, dupa intregul timp trecut,..acum, ne-a ramas un gand -  Doamne, cat de repede, ne-ai mai luat anii

Acum, in aceasta seara, ploua....,si atat de dor mi-a fost de ea, incat in acest an, m-am saturat.