n

n

22 septembrie 2013

Adevar despre stres

ceea ce scriu si parerea mea este ca toata aceasta trista poveste, nu poate exista fara premisa ca noi, avem in noi si rau si bine si ca in timpul in care raul ne inconjoara si trupul nu-i face fata, trupul se imbolnaveste asemeni unei plante nebagata in seama..., lasata printre buruieni, fara de soare, apa si vant .......................................................................................... am pornit la drum, inconjurat de o alta firma, de un alt spatiu prin care cu nerabdare si temere, abia asteptam sa ma trec crezand, sperand, invatand, ca bine va fi daca voi porni cu multa rabdare, intelegere si cu tot dramul meu de minte pentru a reusii. Din pacate nu a fost asa- am dat peste un tarm peste care totul era stiut, hotarat, de neschimbat si-n fel ciudat- fara de dorinta pentru Bun,Bine, Binete. Omul, seful de echipa, muncitorul cu o vechime de 35 de ani in firma, primul cititor de desen tehnic de prin toate limbile, -avea de fapt in el, o razbunare pe care o ducea de multi ani si in care m-am aflat si eu inspre sfarsitul ei- si parca, altfel nici nu avea cum sa fie----era tigan, era cu mult mai inteligent decat majoritatea.....si majoritatea era mai alba si ea ma intreba daca muncesc la Negru?........, cat sufar, cat imi este de bine, cat pot sa ma duc mai incolo si unde pot sa ma opresc??!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu