Imi este draga floarea de soare si desi in fiecare an, cea mai mare parte din samanta ei ajunge hrana pentru vrabii, nu ma supar si in urmatorul an, ma repet.
In primavara, am pus seminte pe unde mi-a venit mie in gand- mai apoi sau inaltat noua flori si bine a fost prin gradina pana in una din zilele acestui neinteles an, in care un mare vant, a trecut si urme a lasat .
Si-n fel firesc, eu, fire eco, am inteles, am lasat paraul sa se duca mai departe, si-am asteptat
Doua flori au fost doborate inspre pamant si vreme de timp au stat astfel, fara a-l atinge, insa cand cununa au inceput sa o implineasca, sau prabusit cu totul. si atunci am sarit in ajutorul lor
astazi
....si de-nceput, o albina se bucura, deja
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu