Cum scapam de limaxi

Atatea ploi si racoare, au placut limaxilor, si-au stat calare peste salata, fasolea si-n cele din urma si peste gherghinele din gradina.
A trebuit sa iau masuri si la sfatul internetului am pus capcane cu bere si a functionat peste asteptari.
S-au umplut cele trei recipiente cu betivani trecuti in nefiinta, de limaxi si in mod surprinzator si cu o coropisnita.
Acum, fasolea e mandra, gherghinele au flori iar salata imbatraneste deplin.
 Am pus farfurii de la ghivece la nivelul solului- bere in ele si am  strigat- moarte melcilor fara casa!
M-au ascultat.
Seara buna!

Brexit si Gostat

Astazi am doar doua intrebari- cum de se poate ca soarta Europei sa depinda de niste englezi simpli, asezati prin orasele mici  ?-----asta a fost diplomatie, adevarul este ca ma intreb, cum de a ajuns Europa sa depinda de niste tarani englezi, mandri si egoisti in puterea lor de a decide ca ei sunt cei mai tari de pe dealurile lor pietrificate si fara paduri ?
Acu, nu stiu daca ce se intampla este bine sau nu ,pentru noi, timpul ne va spune.
Pana atunci raman cu a doua intrebare pornita din reclama cu Gostat- cum mama masii, poti sa fi primul de la coada?!!!!!

Despre vreme

Peste gradini, in aceasta primavara, a trecut bruma- si a omorat toate inceputurile de nuci si struguri--
-dupa trei saptamani, peste gradinile Hunedoarei, s-a coborat stropi de gheata si gradinile au mai suferit inca o data--
-iar astazi, in ziua de azi, o mare de apa s-a coborat peste pamant si a reusit sa acopere totul cu un mal lipsit de framantare si viata in el.
De acum, trebuie sa treaca un alt timp pana cand gradinile din calea viiturii isi vor putea revenii.
Da.

Intalnire

In dimineata, sub cerul incarcat de nori, am trecut in drumul meu inspre locul de munca, calare peste o bicicleta mai obosita decat mine si mirare am avut la kilometrul  unu, cand era sa dau cu coarnele intregii biciclete, peste o femeie nehotarata in trecerea ei peste drumul asfaltat, incarcat de masinile ce isi duceau oamenii la locurile lor de munca.
Se ferea si nu stia ce si cum sa treaca drumul, fara a fi lovita, neatinsa -astfel am gasit-o in dimineata- imbracata intr-un costum de trening negru, cu doua dungi albe, asezate peste partea de jos a bluzei si a pantalonilor, inalta pe la un metru jumate, cu un par, raspuns dupa un vant, valvoi, alb-gri, si cu doua randuri de siraguri de  perle agatate dupa gat.
Am mai pedalat vreo doua vasle  iar apoi a inceput ploaia si printre picaturile de apa un gand ma usca- prea semana fiinta aceea cu ceva si parca aducea a o anumita doamna incepatoare in cuvinte cu litera N....,sau M....
As mintii daca as spune ca mi-a ramas in minte prin cele opt ore de munca- de fapt am uitat cu totul de ea pana in seara cand am trecut cu masina, aducator de pe drumuri, inspre casa- pe marginea drumului,
-o inconjurau copii, o sicanau si o fugareau cu intreaga lor tinerete.
ea, uda, dupa ploaia intregii zile, fugea speriata, cumva intr-o parte, tinand cu mainile uscate, cele doua  perechi de perle de parca prin ele isi voia toate privirile ale oamenilor din acest oras.
Se insela, zambeam eu in timp ce priveam prin oglinda retrovizoare, frumusetea de gasca a copiilor  din acest oras ,ce o fugareau.
Adevarat.