Despre ceapa, spre profunda mea mahnire

ploua, nu-i buna atata ploaie...,cu vreo trei ani in urma, la adunatul cepei din gradina, era mare veselie- productie mare si frumoasa. Apoi timpul isi facea treaba, cepele mele, una cate una, se stricau si pana la urmatoarea recolta, jumatate din ce a fost, a ajuns la gunoi.Mi-am tot frecat bruma de minte .......,ceapa isi pornea stricaciunea din interior-- unul din straturi, aproape, acelasi la fiecare ceapa, era maroniu, moale si incarcat de zeama si zic ca---acest strat a stat prea mult intr-o ploaie ce nu se mai sfarsea si celelalte straturi nu au mai avut rabdare si sau crescut peste Ploios, acesta ramanand incarcat de apa, in interior. Toamna, la uscare, acel strat nu a reusit sa se usuce si apoi a inceput sa bata la usa straturilor vecine pana a dat pe dinafara, spre profunda mea mahnire. De o saptamana privesc cum ploua, aminte imi aduc si din nou, zic---in toamna voi lasa ceapa la uscat pana cand isi va aminti de mine si daca gasesc un Ploios in ea, il dau afara. Cu bine!

Cum am scapat de limax

limax- un melc pe care il gasesc uneori prin salata pe care tocmai o spal, in rest, nu prea ne intalnim si totusi din greseala i-am adunat pe cei din centru, sub gramada de fosta mazare si ce bine se odihneau ei in mijlocul unei calduroase zile, la umbra si racoare si ce si-au mai zis- decat sa ne taram pana la iarba din marginea gradinei, mai bine aici, in centru, la racoare erau in jur de 10 bucati si poate ca un asemenea metru patrat de odihna si racoare pe o portiune de 50 de metri patrati de gradina,ar fi suficienti pentru a ne scapa de ei Gradini faine!