Scrisoare catre vara

Draga vara, iti scriu aceste randuri
asezat
la umbra de mar batran
cu speranta ca am sa te gasesc cu bine si cu o alta...,
si,
fiindca vorbe grele au ajuns la urechile mele si crezare nu am vrut sa le dau.
Spuneau ele ca esti suparata peste acest neam si ca ploaie nu mai vrei sa cobori
peste el fiindca iti pare ca nu merita--prea multa hotie, prea multul interes al
oamenilor ce ne conduc, ce nu au nici o legatura cu rodul pamantului si al
ploilor
tale, te-au suparat si drept urmare ai ascuns norii

iar eu iti scriu ca noua ne este bine si ca in gradina noastra,
rosiile ce au avut de rosit
s-au inrosit,
florile ce au avut de florit,
s-au inflorit,
ciresii ce au avut de ciresit
s-au inciresit,
pamantul ce a avut de rodit,
s-a inrodit,
si ca toate sunt inca la locul lor in gradina,
chiar daca ploaie nu vrei sa dai.

Si-ti mai scriu ca nu sunt suparat pe tine fiindca stiu ca tu ai dreptate tot timpul,
DAR,
o rugaminte mai am,
daca se poate...,
intelepciune da-le celor ce ne conduc acest pamant fiindca am inceput sa obosesc si
rabdare nu stiu daca mai am sa vad acesta tara binecuvantata de Dumnezeu,
fara de ploaie si speranta.


Cu drag,
Daniel