stres

este o poveste trista, este reala si in urma ei, doar pareri de rau a trecut un an si-n prima jumatate, am muncit in echipa, alaturi de cel mai tare si vechi lacatus din firma a fost bine un timp, mai apoi..., in altul, au inceput divergentele si trebuie sa recunosc ca in acel timp, mi sa parut fireasca acea rotire a vietii eu eram intr-un inceput, el, intr-o continuare....,si toate acestea ar fi trebuit sa aiba alte urmari, dar nu a fost asa si primul semn l-am inteles inspre final de echipa - fara de ordine, de zi si noapte - cu inceperea fiecarui gand despre munca si cu fiecare trezire in dimineata......., dureri in piept...., eram si bine nu imi era- tot corpul incerca sa faca fata la stresul locului de munca pe care cel mai priceput lacatus din firma mi-l impunea, fara de rost si intelegere pentru mine si scapare am gasit intr-o zi de ora trei, in care nu am mai vrut sa raman dupa ea... ....si suparat a fost, incat nu a mai vrut sa muncim impreuna..... .....si din acea putere.......bine ne-a mai fost impreuna- mie si inimii mele ...dar din pacate, aceste fapte..au.o.continuare.....