n
24 septembrie 2013
Adevar despre stres 2
...si munceam sub o presiune continua si cu o sila nemaintalnita. Banuiam ca aceast fel de a muncii, nu va duce la nimic bun si ca ceva se va intampla- durerile pe care am inceput sa le simt in piept au fost raspunsul. Cand am realizat ce se intampla, m-am panicat si mai mult si apoi am inceput sa caut solutii- ne-am despartit in una din zile cand nu am mai vrut sa muncesc dupa 8 ore de munca.
Incet, m-am linistit, durerile au disparut si toate se treceau in liniste.
Si-n liniste, viata, din pacate, si-a intors partea...,si-l priveam cum alaturi de alt sudor, nu putea duce la bun sfarsit, o lucrare ce la prima vedere parea usoara insa prin unduirile neobisnuite ale metalului, era cu mult mai grea. Directorul nu intelegea nici el de ce au trecut orele alocate acelei lucrari iar ea era abia la jumatate si drept urmare facea ce stia el mai bine- se cobora in fiecare zi, din inaltul tron si dadea cu biciul cuvintelor, peste un om ce cu adevarat gandea bine, dar care parca, avea o problema pentru prima data in cei 35 de ani de munca.
Nu stiu ce se intampla in mintea lui, nu stiu daca atunci s-a pornit ceva, cert este ca nu a facut fata situatiei si a renuntat la lucrare, lucrare continuata de altii...si mai stiu ca dupa putin timp..., s-a imbolnavit.
Sfarsit. ............p.s. in acest an, firma a ramas fara trei oameni-- unii spun ca cei doi lacatusi si sudorul, dusi, fac echipa in cer si sub pamant..... iar un macaragist nu a trecut proba de lucru si a ramas in viata, paralizat....asa ca..........Dumnezeu sa ne ierte!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu