Farfurii

in sfarsit, iarna. Se bucura graul tarii, se bucura si semintele mele de spanac si mazare si abia asteapta sa se umezeasca in pamantul mustind de zapada. Acu, muncesc prin hala de constructii metalice,cumparesc prin magazine, privesc televizorul si dorm prin casa. De mult timp, de pe la trecerea copilariei, parca, am adus din casa bunicilor de dincolo de Dej, trei farfurii. In fapt, mi-am adus o parte a copilariei, am asezat-o unde imi pica bine si astazi zic- e iarna pafara. Seara buna!

Blog de timp

nu este timp pentru toate aceste scrisuri,de multe ori nu exista calculator( la noi se imparte la trei), nu exista adresa de email( a fost candva si acum cand ajung cu greu pe internet, parca nici nevoie nu am) si scriu, spun comentarii, citesc, toate parca, in fuga pamantului de sub un cer ce s-ar trebuii sa fie incarcat de timp. De aceea, totusi, scriu, scrieti, pozati. Timp voi gasii sa fiu acolo. Gradini frumoase in viata voastra!

Ministru de interne

radu stroe, despre accidentul aviatic- imi pare rau ca sa intamplat in timpul mandatului meu.....!!!!!!!!!!!!!!!!si inca una- aeronava smurd nu a fost trimisa fiindca ea se foloseste pentru salvare de oameni, nu pentru alte activitati.....................si in final o ultima zicere.........sa avem de invatat de pe urma acestui accident. ......................... De bine ar fi fost daca ar fi ramas in urma o invatare despre cum sau mobilizat autoritatile si sau salvat toti oameni....,altfel. Rusine, domnule stroe!

Mocanita de la Hunedoara

In drumul spre gradina, trec pe langa castelul Huniazilor si mai apoi pe sub un pod al unei trecute mocanite. Drumul mocanitei a fost construit pe timpul austro-ungariei, lega Hunedoara de tinutul padurenilor si vreme de 100 ani a fost bine. Mai apoi a venit revolutia si odata cu ea si libertatea de a ne distruge- mocanita si drumul ei nu au avut nici o sansa. Multumire ramane totusi, pentru podul ramas, cat despre calea ferata- ea existain gardurile gradinilor sprijin pentru pomisau in podurile aflate peste apa Zlastiului. Acum se vrea inapoi povestea drumului insa e nevoie de multa vointa si nu stiu daca politicienii nostri locali au vlaga in ei Pe vremea ei, nu aveam gradina, acum o am si bine mi-ar fi atunci cand voi ridica privirea din pamantul gradinei si sprijinit in cazma, voi intinerii la trecerea mocanitei.

Zile in imagini- Hunedoara

seminte de floare, aduse de la Poienita Voinii vin cald, indulcit cu sirop de muguri de brad, inmiresmat cu frunze de tarhon primavara a venit mai devreme in Kaufland- seminte de morcovi si menta tablou- cos cu fructe si ceapa verde din gradina doi copaci- unul verde si un altul uscat-intrebare- care? pentru prima data, cofrajul de usturoi a fost mai ieftin decat cel de oua- 1, 75 lei ianuarie 2014- Hunedoara

Mazare, zapada si albine

Anul trecut, dupa multe ierni, lacul Cincis nu a inghetat- dar a fost zapada. In una din zilele trecute, mi-am ajutat prietenul apicultor, sa-si mute stupii. In inceput de iarna, a asezat cei zece stupi, la loc ferit, sub un sopru. Apoi a venit iarna cu soare si rau i-a parut ca-n locul ferit, albinele lui nu-l aveau parte asa ca le-am mutat in bataie de soare doar ce le-am pus, ca au si inceput sa-si faca curat prin stupi si le priveam, parca cu placere, fiindca le-am facut un bine...,si-mi intorceam privire catre soare, oftam si ma intrebam- unde e zapada? Era soare, era frumos dar cand am incercat pamantul- avea doi centimetri de noroi, apoi un intreg inghet plin de uscaciune. Nu era bine! Nu este bine fiindca peste o luna si jumatate o sa incep gradina si mult vreau sa o incep...cu multe straturi de mazare si de spanac. Mi-e bine pentru albine, lacul Cincis nu a inghetat in trecuta iarna, pamantul e uscat fara zapada fireasca.......chiar ii spuneam sotiei- daca nu ninge, ma duc cu masina pana pe Retezat si aduc zapada......,si ea imi spunea- nu te du, ca pana vi inapoi, se topeste. Acu stau si ma intreb- oare se topeste?

Poienita Voinii

Daca doriti sa incercati a fi mai aproape de cer,...., -De Dumnezeu-, precum zic oamenii acelui loc, plecati dinspre Hunedoara, inspre Teliuc, treceti pe langa lacul Cincis, admirati frumoasa biserica din localitatea miniera, fara de mineri, Ghelari si apoi mai mergeti un drum, pana se termina asfaltul- acolo se afla poarta. o parte din pamant se duce mai mult in jos o alta in sus, unde incepe a fi mai aproape, cerul. De acolo se mai merge un drum si totul se opreste gradinarul din mine a vazut spanacul, usturoiul si patrunjelul Poienita Voinii.- daca doriti sa incercati a fi mai aproape......,ieri, eu am incercat.

La multi ani!

La multi ani, Romanilor! Multi ani, gradinilor, livezilor, padurilor voastre! Temelie buna, caselor- cer, apa si soare, dupa voia voastra- sanatate, buna vecinatate, drum bun la iesirea din curte, drum bun si pe mai departe......si oriunde veti privii, fericire sa fie!