Gradina de ganduri in noiembrie, decembrie

Nu pot a nu  ma minuna uneori, privindu-mi colegii de munca si intreaga lor increngatura de vorbe si relatii, de imensitatea efortului de a fi undeva, acolo, mai sus,
Nici unul, din pacate, nu vor sa fie altceva, mai aparte, mai cu placere
iar eu, prin cei trei ani de cand sunt acolo, imi simt pamantul cum imi fuge de sub picioare si cum in cadere, ma vad impreuna cu ei.
Si adevarul acesta este- sunt acolo si putere nu am a fi in alta parte fiindca am o limita la care am ajuns.
In aceasta seara nu trebuie sa fiu trist, trebuie doar sa ma bucur ca aceasta scriere o voi putea vedea in gand, printre straturile mele de legume...., acolo unde nu gasesc nici o fiinta care se vrea mai sus, decat vrerea si bucuria  mea, la infigerea unui par din lemn pentru o minunata fasole cu, care am o alta intelegere.
Noiembrie dorit!
A!...si inca ceva- in pustietatea aceasta, am si prieteni reali- amandoi au facut o facultate
-astazi, unul este sofer de tir prin Europa si are facebok-Gheorghe Codoba
- cel de-al doilea este agent pentru o firma de cafea si are casa si gradina, alaturi de mine.
Decembrie dorit!