mai, ...cele, acum, in acest minut, nimic nu imi este mai drag in lume decat sa stau in intreg soare, la umbra unul salcam pus de mine in pamant in urma cu 30 de ani, si sa cant, sa cant bucuria de a fi in alta parte atunci cand tu si celalalt , adica astazi, erati in urma mea pentru a ma sti cat mai posomarat in aceasta primavara..
Fiindca toti salcamii mei au doar doua saptamani de rasad si-s incarcati de frunze si de mine, iti spun ca nu ai reusit si iti urez bun venit peste pamantul meu

Taxi- despre smerenie

atata batalie peste trupa Taxi si smerenia ei- eu cred ca Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici.
Astfel cred si eu....si banuiesc ca si voi,
Fiindca intr-un moment al
 vietii noastre, ne vom invaluii in lemn si in spatiu mic.
Pana atunci, multa sanatate!

Despre umbra satului

...ma, ce sa mai scriu acum?
ca sunt o parte dintr-un sat si ca fara de cuvinte, ne taiem copacii invecinati terenurilor in care stam, unii, altora!?- vecinul vrea fara de copaci, sa vaza el cine trece pe drum- noi vrem copaci, ca nu ne intereseaza cine trece, ca praful de peste drum se mai opreste in frunzisul lor, si mai ales ca acesti copaci sunt in nord si umbra nu ne fac- mireasma de floare de salcam, doar.
Mai, oameni buni..., atata mai rad prin aceste zile, cand vad cata importanta de viata si moarte se poate da unei umbre de copac.....si-n fapt, gandind mai bine- uneori- nu este vorba de nenorocita de umbra, ci despre felul nostru de a fi, a avea si a ....pe mama ei de prostie omeneasca!
ca asa imi vine sa ma aplec si apoi sa ma inalt deasupra satului, sa-l vad in urma cu doua sute de ani, cand era doar o padure si o umbra, sa-l vad cu o suta de ani, cand era doar o casa a unora ce au descoperit fericirea si atat.
Acum, doar parere de rau- da-o ma in mama ei de umbra, ca-mi face umbra
-geamului
-privirii mele de Moromete, asezat peste bancuta din fata gardului
-rosiilor ce erau altfel, palmieri

-morcovilor, vecinilor
-noua si acoperisului nostru