...ma, ce sa mai scriu acum?
ca sunt o parte dintr-un sat si ca fara de cuvinte, ne taiem copacii invecinati terenurilor in care stam, unii, altora!?- vecinul vrea fara de copaci, sa vaza el cine trece pe drum- noi vrem copaci, ca nu ne intereseaza cine trece, ca praful de peste drum se mai opreste in frunzisul lor, si mai ales ca acesti copaci sunt in nord si umbra nu ne fac- mireasma de floare de salcam, doar.
Mai, oameni buni..., atata mai rad prin aceste zile, cand vad cata importanta de viata si moarte se poate da unei umbre de copac.....si-n fapt, gandind mai bine- uneori- nu este vorba de nenorocita de umbra, ci despre felul nostru de a fi, a avea si a ....pe mama ei de prostie omeneasca!
ca asa imi vine sa ma aplec si apoi sa ma inalt deasupra satului, sa-l vad in urma cu doua sute de ani, cand era doar o padure si o umbra, sa-l vad cu o suta de ani, cand era doar o casa a unora ce au descoperit fericirea si atat.
Acum, doar parere de rau- da-o ma in mama ei de umbra, ca-mi face umbra
-geamului
-privirii mele de Moromete, asezat peste bancuta din fata gardului
-rosiilor ce erau altfel, palmieri
-morcovilor, vecinilor
-noua si acoperisului nostru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu