Si a sosit imbracat intr-o mantie alba, cu peceti de cristale si prin o liniste deplina, s-a asezat .
Peste vita de vie si mugurii ei- si i-a omorat-
-peste padurea de frunze de nuc- si a transformat nucul in cel mai trist si negru pom de peste pamant
-peste frunzele cartofilor, pusi de vecinii mei- si a terminat povestea lor inca inainte de a incepe
- peste inceputul gherghinelor si astfel a reusit sa le amane infatisara
peste inca altele si mai ales, a adus o vorba, a celui mai batran dintre noi=
de cand ma stiu, nu am vazut bruma care sa omoare vita de vie si nucii,
Asa sa fie
Asa sa fie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu