Nascuta in 1986, aceasta masina este o parte a vietii mele, impreuna am trecut prin multe in cei 25 de ani si toate aceste amintiri le stiu in mine, cu ele trec mai departe. Acum scriu doar despre una- cu ea mi-am adus copilul nascut de la spital inspre casa. Atunci l-am privit pentru prima data in viata si langa el era cea mai inteleapta strabunica din lume. Ajunsi in parcarea blocului, strabunica mi la pus in brate, un scancet am auzit si nu stiam ce sa fac fiindca sub toata acea acoperire de nou nascut nu stiam unde ii este capul si unde ii sunt picioarele.
Si cata vreme a trecut de atunci!
Da , este o Dacie si daca incerc si ma chinui un pic, prin niste simple poze cred ca pot sa nasc o supermasina din ea.
Dar nu vreau fiindca nu este corect fata de trecut si fata de ziua de maine in care va ajunge(daca va dorii) intr-un centru de colectare a fierului vechi.
Ar mai fi multe de scris, acum prefer sa raman cu mine, cu mine si cu intreaga viata traita alaturi de cea mai tare masina ...
Sa recunoastem cu totii, Dacia a fost cea mai tare masina a noastra si asa va ramane, in primul rand prin amintiri si mai apoi prin puterea ei prin simplitate.
