Pustiul, izvorul si politaiul

Sunt zile in care sunt suparat pe aceasta tara si ma simt sarac in ea, trec pe langa supermarket si ma opresc la margine de oras, la izvorul ce-si coboara apa dintr-un deal pentru a umple peturi cu apa. Astfel am facut si-n ziua de ieri si intre doua peturi puse sub teava prin care apa curgea, a aparut un pusti de vreo cinci ani. Vesel nevoie mare, plin de energie, dornic de a ajunge la apa, am zambit in mine si l-am lasat inaintea mea. S-a chinuit in felul lui sa puna petul sub apa , mai apoi a
aparut si bunicul- bunule, apa asta cand se opreste? -nu se opreste niciodata, este un izvor, spuse bunul...-da de ce?, sa spart cumva o teava?

Nu e minunat?!
Mai apoi am pornit inspre casa, prin oras am trecut si-n fata mea o masina de politie a aparut. Mergea incet si un timp am avut acelasi drum si nervi multi s-au catarat pe mine- politistul din dreapta manca seminte si prin geamul deschis, cojile lor bateau astfaltul inaintea mea. Si mergand, un simt ma impingea sa ma cobor, sa-l trag de guler si sa-i spun...

Un timp a trecut si acum ma intreb si ma bucur fiindca prin acel pusti de cinci ani stiu ca Romania are viitor.
Asa simt.