mai apoi mi-am dat seama ca nu ii cunosc, ca nu-i simt prezenti in viata mea.
Firesc- unde sunt ei si ce fac?
M-am cautat si i-am cautat printre oamenii obisnuiti, printre nevoile si fericirile lor si inca o data- nu i-am gasit.
In adevar, ei nu fac suruburi si piulite, ei au datoria de a face cu totul altceva, de a impinge o natie inspre o gandire normala si prin asta inspre binele ei---si inca o data- nu i-am gasit.
Si atunci ma intreb- unde sunt ei?
Eu ii simt prinzonieri intre lumi, intre cei ce fac suruburi si piulite si intre cei ce ne conduc si isi vad de interesul lor si omoara aceasta tara si tare mult imi pare rau de ei fiindca ei gandesc, fiindca ei stiu.. si ca nu pot face nimic pentru binele acestei natii.
Ii simt prinzonieri intr-un anume taram si simt o parere de rau pentru ei si o bucurie tampita pentru mine ca nu sunt alaturi de ei si totusi trebuie sa recunosc ca inca astept, ca ii mai astept sa puna umarul pentru ridicarea acestei tari bogate in pamant si in oameni.
Astfel am scris si recunosc, sunt un simplu sudor dar, cu o mare gradina...
