<-aa href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0L9s5-iKujJyP19byW1xXOJfZDcP-y6OX6RNhKADhvnZ_msd2f57vkmYfnEgZ5m9UFSOjcILG74RS-cDG5zhCwncXnSRlguOsh0qMSiFWJXS7UG4BiB5bMNhjIHP1FhyphenhypheniBtWvo8B_MoYj/s1600/Picture+660.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em">
Adevarat este ca de atunci nu am mai vazut coropisnite in gradina si ca pesimistul din mine nu crede ca aceasta planta ar fi motivul, dar acestea sunt faptele--le iau ca atare, trec de ele si bucuria mea ramane in gradina prin verdele careia, nu-i este frica de frig.
Nu le-am privit, nu le-am plivit, nu le-am dat nici apa, de parca nu ar fi fost si totusi ele isi vad de drum, devin mai multe prin radacini si sunt reginele gradinei atunci cand toti supusii ei dorm.
