Adevarul despre revolutia mea din 1989

Pe televizor am vazut in aceste zile, revolutionari ce sau pornit la lupta pentru drepturile lor pe care parlamentarii acestei tari vor astazi sa le uite.
Si mi-am adus aminte si am inceput sa rad cu un ras ciudat, de aducere aminte, de parere de rau si de roman traitor intr-o Romanie pe care o simt uneori, prea bogata in diversitatea ei.
Aminte mi-am adus despre acele zile friguroase de iarna ale lui 89, despre cele trei saptamani in care noapte de noapte am pazit unitatea militara..., de teroristi..., ascuns fiind intr-o groapa ce s-ar fi vrut a fi transeu personal, de cainele vagabond cu care am trecut doua nopti friguroase, de cele patru perechi de ciorapi si de izmene in care abia mai incapeam, de bocancii pe care ii puneam la margine de groapa fiindca in piciore nu-i puteam pune...,le tineam sub mine ca intr-o rugaciune si astfel imi era un pic mai cald, despre..., Doamne!...,cate ar mai fi de adus aminte!
Gloante au trecut in acele nopti pe langa mine si nu le uit nici acum sunetul- urmele lor le vedeam cand se lumina de ziua, in copacii ce ma inconjurau ........si eu unul credeam in nestirea si-n frigul meu ca sunt pornite din arme de teroristi.
Nu era asa, alte zile urmatoare mi-au aratat adevarul si alti ani mi-au deschis ochii- pacat este ca acum prea multi romanii ii au inchisi.
Cat despre revolutionarii acelei ierni..., pentru mine au fost oamenii simpli ce traiau peste drum de unitate si care imi daruiau slanina si caltabos peste un gard gaurit de gloante pornite din arme de teroristi imaginari.

Adevarul despre revolutie vi-l pot spune eu- nu am interes in a mintii fiindca eu nu sunt revolutionar si nu primesc acei bani si acele privilegii pe care le au ei si pe care de fapt nici nu le vreau--eu mi-am facut doar datoria de soldat

si inca ceva- fiind aproape de Bucuresti, o companie de infanterie din unitate a fost trimisa in capitala- doi soldati au murit...
ne-am adunat cu totii pe platou pentru a aduce un omagiu pentru sacrificiul lor ---
...nici nu stiu cum sa-mi mai aduc aminte---vorbea comandantul unitatii ...si ne-a spus despre dragoste de tara si mai apoi ne-a spus si numele soldatilor morti..
si......... le-a amestecat numele si prenumele...,

Drum prin Romania

cum se face si cum se porneste un drum?
de unde si pana unde se asterne ?
si unde se ajunge?

...uneori stim si-l strabatem,
alteori nu, si-l asteptam...
si in fapt, totul depinde de noi ...
fiindca..., noi suntem acolo,
calare peste aceasta tara care ne cere si careia ar trebuii sa-i daruim
TOTUL...
Drum prin Romania....
...prin noi....

Vrajitoarele acestei tari, ce ne fura prostia sau neputinta...

Media ne arata vrajitoare
si vedete
sau persoane publice... si mie imi pare ca
toate aceste legume de oameni s-au intalnit intr-o ciorba
si cel care a gustat-o, adica eu
am vomitat-asta e parerea mea de simplu vizionar si om caruia pana acum i-a placut ciorba

astfel am aflat
noi, eu,
despre oameni si oameni

acum sa trag o concluzie si o intrebare
inainte de a incepe
- persoanele acestea publice,ce nu-si merita titluratura
ce cautau de fapt?
parere...
a te ruga pentru o dorinta sau intrebare...
cum pare in comparatie cu ruga sau dorinta traita alaturi de o vrajitoare?
cand in fapt totul se poate face intr-o simpla biserica, printr-o simpla rugaciune?
dar nu..., oamenii din aceata ciorba cred ca au intaietate si ca ei au dreptul si puterea de a nu sta alaturi de oamenii anonimi ce se roaga lui Dumnezeu,

fiindca
ce poate fi mai realist?
o ruga catre un Dumnezeu, alaturi de alti oameni simpli
sau
o realitate pe care o simti si o vezi cu ochii tai de vedeta, printr-un porumbel omorat in fata ta!?

si prin care te simti indreptatit in cererea ta...!?

si inca ceva--toate aceste vrajitoare spun ca apartin magiei albe si ca ele te ajuta

cine in fapt se ocupa de magia neagra?
...cred ca nimeni si ca prostia noastra, a lor, este de fapt ...neagra...


...si acum sa-mi opresc cuvintele printr-o intrebare...
...unde sunt vrajitorii copilariei mele?
...unde este vrajitorul din OZ?

Munca celor doua maini

Saptamana asta, patronul ne-a dat liber si m-am bucurat. De treaba ne-am apucat prin apartament- batut de covoare, smotru peste parchet, peste mobila si peste geamuri, tras de dulapuri, de paturi si inca o gramada de nimicuri ce intregesc o curatenie.
Dar toata aceasta fericire nu a durat prea mult si-n ultimile doua zile patul a fost cel mai bun prieten al spatelui meu...si au stat de vorba, si s-au imprietenit pana la durere, pana la o anume nepasare din partea mea, o nepasare ce mi-a aruncat in aer ciudata bucurie a acestor zile de concediu, de a traii.
Astazi m-am simtit si m-am tot intrebat - privindu-mi mainile la un moment dat, mi-am dat seama ...este trist si aceasta tristete o simt prin cele doua maini, prin mine...pentru simplul fapt ca acest timp pe care il traiesc si care nu-mi lasa nici o urma a muncii mele peste acest pamant, este de fapt o netraire....,e ca si cum nu as fi.

....si-mi rog mainile- faceti ceva...!
...si ele imi raspund- ce?
-

...si nu sunt ele vinovate...

Amintiri din revolutie-1989

Revolutia mi-a surprins viata in armata- eram un mandru soldat al unei armate , cu indatoririle si drepturile ce mi se cuveneau si deasupra tuturora cu un juramant pe care l-am grait in apararea acestei tari si a sistemului de atunci.

Am cautat prin prostia asta de internet acel juramant si nu l-am gasit si parca o amintire as vrea sa am despre acel juramant si nu o am...dar nu am incotro, trec mai departe si-l caut pe urmatorul...
...nu l-am gasit nici pe acesta..., ori sunt eu varza in cautari, ori nimeni din tara asta nu da doi bani pe juramintele soldatilor acelor vremuri.

Mai incerc o data- juramintele soldatilor din ziua de azi...
...nimic...,poate ca juramantul este secret sau poate..., altceva

In urma cu ani a inceput o revolutie, eram si eu acolo, eram un simplu soldat care alaturi de alti soldati sau supus ordinelor si au mers mai departe.

-Armata e cu noi!...
se striga pe strazi...
...unde eram eu?---e o alta poveste...

...important este ca nu trebuie sa uit si ca din pacate odata cu trecerea anilor, uitarea se asterne peste trecut si nu mi se pare corect

Pachet pentru Spania, pornit dinspre frumoasa Romanie

O fi enervant?

sau ciudat

asa, fara nici o importanta- ce-o gandii vaca aia!?

sau boul...


Astazi, am dus pe cineva cu masina intr-o parcare de supermarket- o femeie in varsta vroia sa trimita un pachet pentru fiica ei ce traieste in Spania.
Am asteptat aproape o ora un microbus ce a ajuns cu intarziere din cauza ploii si-n acest timp nu am avut a face altceva decat a astepta si privii in jur.
La intrare de magazin, undeva pe langa carucioare, o femeiusca mica in inaltime, purtatoare de copil in pantece si un copil aflat la sfarsit de gradinita, cerseau.
Ticalos am fost in plictiseala si asteptarea mea si am tras cu ochiul inspre cei doi.
Banii cei mai multi i-a facut pustiul, poate fiindca el era mai umblaret in timp ce ea obosita fiind de la sarcina, statea pe o teava, aproape de intrare.
Recunosc, nu am putut contabiliza fiecare leu ce a intrat in visteria lor dar banuiesc ca impreuna au adunat in jur de 5 lei intr-o jumatate de ora.
Acasa ajuns, mi-am amintit si o intrebare mi-am pus- daca eu primesc 5 lei si ceva pe ora de munca, iar cei doi au reusit asta intr-o jumatate de ora si asta fara a trebuii sa treaca prin chinurile muncii mele- pentru ce mai merg eu la munca?
Poate fiindca daca eu as intinde o mana, nu as primii nimic din simplul motiv ca nu sunt nici insarcinat, nici copil de gradinita..., dar daca as spune o poveste mincinoasa si trista?


Si un final- acel pachet a pornit inspre Spania fiindca acolo sunt probleme, acei oameni ce au cersit si care mie imi pare ca o duc bine prin ceea ce primesc, imi dau o incepere de intrebare- daca dincolo este mai rau?

Sincer- nu cred...dar...

Discuri de vinilin

Apartine anilor 80..., cu el mi-am trecut o parte din timpul acelor ani si tare bine ne-am inteles si ne-a fost impreuna.
Pickupuri ( greu am gasit plurarul), banuiesc ca mai sunt pe lumea aceasta, unul am si eu dar din pacate nu mai are acel varf de ac ce se plimba peste discul de vinilin si dupa o intrare prin internet, am inteles ca exista o problema in gasirea acestor ace.

Acestea sunt o parte din discurile acelor ani traiti sub un comunism in care, prin ele traiam parca, o alta realitate.

Acum sunt alti ani, ii am si simt si eu altfel dar uneori imi este dor de acele vremuri...,poate de varsta mea trecuta, poate de ceea ce a fost si nu va mai fi sau poate de o simpla noapte in care muzica acestor discuri ma bucura.

...mult, mult am mai ascultat Anotimpurile lui Vivaldi si de atunci, nu...

...rugaminte- cine poate sa ofere un ac, ofer o amintire prin Mugur de fluier.