Avem o alta lucrare si-n aceste zile trec cu masina de serviciu prin Hasdat- o margine de Hunedoara unde in urma cu ceva timp, pe vremea cand a inceput constructia Combinatului au venit si tiganii.
Stiu timpul Hasdatului din vremurile comuniste, casele mici si inghesuite peste terenuri la fel de mici, mizeria locului, puradeii, tigancile cu fuste colorate, tiganii cu ale lor palarii si mustati- si tare ciudat imi pare acum felul in care s-a schimbat acel loc!
Palate zugravite in culori tipatoare, turnulete mai mari uneori decat casa, multa marmura, zeci de coloane si mai presus de toate cate un nume asezat in varf de cladire---Ghita, Mosu, Mercedes...
Astazi am trecut prin fata Casei de cultura din oras si m-am oprit din curiozitate pentru a afla motivul adunarii oamenilor- pe o scena improvizata dansau tineri imbracati in haine ce apartineau etniei tiganesti..., si am privit..., am ascultat si am privit...si mult mi-a mai placut.
Prin dansul acelor pustani, prin tupeul pantofilor si culoarea viu colorata a camesilor baietilor si prin rochiile pline de flori si mai ales coborate jos de tot, fara de putinta de a vedea picior de fata- am admirat in tacere, in muzica si-n dansul lor, aceasta etnie si in ciuda europei, eu unul m-am simtit mandru ca tiganii s-au asezat peste acest pamant Romanesc.
Adevarat, exista si loc nelalocul lui in aceasta etnie--palatele din Timisoara cumparate de ei, felul si nesimtirea prin care au reusit sa puna mana pe ele, imi dau o anume sila...,si mai ales o parere de rau pentru proprietarii de drept ale acelor cladiri...,si ar mai fi de zis si altele
Dincolo de ele insa, daca trec un parau, ma astept sa gasesc un mal
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu