A fost o toamna insorita, salatei ia placut, si inainte de a da frigul, sa oprit adolescenta. Prea mica pentru a fi implinita si prea mare pentru a trece iarna, am imbracat-o cu frunzele batranului mar- in definitiv si zapada ii opreste lumina si o apara de frig. Acum am un strat de frunze de mar in timp ce vecinii privesc intrebatori din spate de geamuri----- mi-a spus-o perdeaua. Lor, nu.....Iarna frumoasa!
Îmi place mult blogul, l-am descoprit de ceva timp. Felicitări, abia aştept poveşti noi.
RăspundețiȘtergereMultumiri pentru privire si cu voie, o urare- cozonac pufos!
RăspundețiȘtergere