Cum pastram pestisorii pentru pescuitul la rapitor

Doar pentru pescari- in urma cu multi ani, pe cand incercam sa ma apuc de pescuit, aveam prin alte parti, un gand de a sosii cu ceva nou in aceasta bransa.
Ei bine, in aceasta iarna fara zapada si copca in gheata, in vremea in care  toata lumea s-a pornit in vremea cumparaturilor, a curateniei si a pregatirii de  toate mancarurile posibile, de parca un intreg an au stat in foame si mizerie, gandul meu de pescar al lunii decembrie, zice asa
- stim ca spre sfarsit de toamna, tot pestele marunt se aduna intr-o gramada ordonata si in marile lacuri coboara la adancimi si curenti, numai de ei stiuti si ca prin acest fapt, rapitorii care au un alt alt fel de a fi, nu reusesc sa ajunga la ei-----la drept vorbind, nici nu prea se omoara sa-i ajunga, frigul iernii le-a cam pierit pofta de mancare.
Si totusi, in iarna, pe sub copci, se mai prind rapitori cu mintea uitata prin vara, ,,,,la pestisor viu- salau, stiuca si in mare parte, cretinul biban.
Greutatea pescuitului in acest sezon se afla in prinderea aproape imposibila a pestisorilor cu care se poate pescui  rapitorul.  Ei bine, problema a-m rezolvat-o in felul urmator- prin septembrie, in vremea cand inca caraselul mai tragea, am prins vreo treizeci, la marimea potrivita pentru pescuitul  de rapitor si i-am pus in recipientele de fructe si legume din frigider.
I-am prins de prin balti, i-am lasat vreo doua, trei zile in apa lor, undeva mai la racoare pentru a se mai golii de mancare  iar mai apoi i-am pus intr-o apa curata care avea cam aceeasi temperatura si i-am dat la laditele de legume din frigider.
Traiesc acolo toata iarna si la fiecare pescuit, iau cinci dintre ei- le mai schimb apa de vreo doua, trei ori, avand grija ca apa sa aiba aceeasi temperatura....si-n rest, ce mai zic- -----inchei cu o gramada de stiuci si multe kilograme de salau, pe care nu le-am prins niciodata.
Sa prindeti pesti mari si frumosi

iarna,

sa cenusit pamantul, nimic verde, pana si cerul e cenusiu- dar mi-a venit o varsta cand totul mi-a devenit putin si putin stiu ca mai este pana spre sfarsit de februarie cand pamantul se va mazarii. parere de rau am ca iarna nu mai este ce a fost copilaria, ca zapada nu acopera totul, ca nu are zgomot, galagie si rasete...poate ca varsta e de vina, sau timpul. .acum gandesc ca daca eu as fi cel scris prin aceste randuri, putin timp as avea prin graba asta de lume si de a ajunge mai bine. asa ca e iarna, nu este zapada, da e bine! o importanta intrebare ma framanta- ce fel de copac o fi acesta?- isi are frunza inca verde, e-n mijloc de oras si luminat mereu in toata noaptea....,frumoasa iarna!

Stratul de salata

A fost o toamna insorita, salatei ia placut, si inainte de a da frigul, sa oprit adolescenta. Prea mica pentru a fi implinita si prea mare pentru a trece iarna, am imbracat-o cu frunzele batranului mar- in definitiv si zapada ii opreste lumina si o apara de frig. Acum am un strat de frunze de mar in timp ce vecinii privesc intrebatori din spate de geamuri----- mi-a spus-o perdeaua. Lor, nu.....Iarna frumoasa!

Minte de iernat

este iarna iar gandurile mele de gradinar o iau aiurea--se plimba prin arcul electric al electrodului de sudat, se gadila la primul semn nelalocul lui de primavara in plina iarna, cauta prin casa semne, parca ascunse a ceva ce....,si cum..., si nu are cum sa ma uimeasca un asemenea raspuns --cotor de hartie igienica, gaurit cu o surubelnita si umplut de pamantul acestei tari

in care am pus seminte de creson

si care imi raspund (gandurilor) ....in spatele unei muscate curgatoare.......ba ...., ba...,ai grija ce iti doresti!

Aceasta iarna

Trec cu placere printre blogurile gradinarilor, citesc, invat, zambesc, ma duc cu gandul prin toata tara...,

....,un pat din pamant, nisip si ace de brad, peste care am aruncat seminte de creson---mersi, grenzonelife (pareri de rau fiindca nu pot trimite comentarii--nu am casuta de Email).... si acum astept cu nerabdare sa gust intaia data din verdele acestei plante

in ce cea treia incercare, tarhonul imprastiat peste pamant si acoperit mai apoi cu o atingere, a iesit

rosmarinul rupt din ghiveciul aflat in stanga, se inalta incet prin cele opt fire infipte in ghiveciul din dreapta--uneori arunc peste pamant, resturi de seminte de soare

este singura planta pe care o ud doar atunci cand isi apleaca varfurile- si bine ii merge ....- sa ne citim cu bine prin aceasta iarna ce greu, trece...

Aceasta iarna, ce va fi...

este zi de Mos Nicolae si este iarna, cu zapada cu tot.

in mod firesc, zapada a venit pe neasteptate iar anvelopele de iarna inca se odihnesc

este iarna, trecand peste fotografii, cu placere imi aduc aminte de casuta de vara a unchiului meu- o casuta ce in timp a devenit locuita tot timpul anului si-n care cred si acum, ca multi dintre noi si-ar gasii, macar pentru un timp, raspuns la unele intrebari-------doi kilometri pana in vale, la primul vecin,- lipsa de fire si curent,- paduri si dealuri umplute de liniste,- un cer deasupra, numai al tau, la care poti striga fara frica ca te va auzii altcineva si de care te poti bucura in cel mai aparte fel

si inca cate, cate mi-as dorii in

aceasta este iarna ce va fi