Drum

prin zilele trecute, nu am vrut sa fug si drept fapt, mi-am cumparat o gara si-am zis ca doar astept...
si-am stat vreme de cateva trenuri, mai apoi,  m-am razgandit si la pas marunt m-am pornit pe langa calea de fier...pana cand am ajuns la o bariera..., de drum asfaltat..., si-am stat vreme de cateva masini..., pana ce  m-am razgandit si m-am pornit pe marginea asfaltului..., pana ce am ajuns la o intersectie de drum cu drum de tara, unde am stat vreme de cateva carute  si mai apoi, plictisit de prea multa furtuna, de cer senin si de tot restul..,. am pornit cararea de langa marginea drumului  si dupa cativa nori, m-am oprit langa inceputul padurii

Drumul

drumulavem fara de indoiala, drumuri ce ne duc si ne aduc acesta este al meu, intr-o zi in care ploaia mi-a fugarit placerea de a fi in gradina dar nu mi-a rapit frumusetea drumului a ceea ce a fost candva, un pod a frumusetii a ceea ce a fost un mare combinat ramas acum in aceasta marmura si acest nefiresc, aceasta casa prin care se vede cerul, prin care cresc pomi si care este frumusete, deasupra ferestrelor Au trecut trei kilometri a venit orasul si drumul s-a oprit in alte mii de drumuri. Duminica frumoasa.

Drum

drum dinspre gradina inspre oras- minunat prin acest castel...

dincolo de el..., dupa aproape sau dincolo de 100 de metri, sfarsitul unui combinat, un ultim turn al fostei cocserii (undeva in stanga)

rosii, fara euri, fara beuri...