In satul lui Mos Nicolae - la cumparaturi

Am fost in satul lui Mos Nicolae.
La intrare, in loc de un bun venit, de o cerere de buletin, de pasaport sau de o simpla intrebare, am dat peste niste carucioare imense. Am incercat sa iau unul dar nu am putut, era legat in lanturi de altele si abia dupa ce am vazut cum fac alti doritori de intrare in sat, am reusit si eu- o moneda de 50 de bani imi dadea dreptul de a intra. I-am dat-o caruciorului pe gatlej si am pornit la drum printre ulite.
In prima ulita, Mosul ma astepta cu fructe si legume. Ce tactica, ce stiinta, ce frumusete!- mi-am zis dupa ce m-am trezit fara sa-mi dau seama cu o parte din fundul caruciorului, plin cu fructe si legume.
Am pornit mai departe impleticindu-ma de alti calatori si o alta ulita am vazut, un pet plin cu ulei am gasit si l-am asezat peste clementine.
Si-am pasit pe ulita principala lasand in stanga si-n dreapta mea, alte ulite in care se gaseau multimi de bucurii si de nevoi mai mult sau mai putin necesare, si am ajuns la un fel de capat de drum unde prin afise mari mi se propunea o mare bucurie- totul la doar un leu si ceva sau doi si un pic.
Am trecut dincolo de uimire si am inteles intr-un final ca de fapt este vorba de pretul platit pentru suta de grame si ca ceea ce pare ieftin este de fapt scump.
Nu m-am oprit din mers si mi-am continuat drumul - am cotit in dreapta si am dat peste o alta ulita in care am gasit alte bucurii daruite de Mos- caserole cu pui-de fapt cu parti ale lui imprastiate pe categori, si le-am privit si mai departe am mers.
Mai apoi un telefon am primit si am trecut in fuga pe langa ulita cu lactate, pe langa ulita cu sucuri si bauturi de tot felul..., pe langa alti calatori si intr-un sfarsit de rand am ajuns.
Cu rabdare si intelegere am trecut timpul pana la o anumita casa, apoi mai departe de ea pana la masina parcata - unde ma astepta urgenta telefonului...

in ziua de ieri, am ridicat aparatul de facut poze inspre cer si am prins in el acele pasari calatoare.
oare ce gandesc ele in zborul lor?

oare stim unde si cum se duc cuvintele?
oare stim ce rost isi au si ce vor sa faca?
oare stim la ce sa ne asteptam din partea lor?
si cum sa le zambim?...
pentru a ne simtii bine...impreuna...
in necunoasterea noastra...
oare stim?

Romania diasporei---si gradina mea

Uneori vine, ca o strabatere de vant, ca o dulce durere- un simt- in aceste zile cu nopti prea lungi...

...amintirea gradinei in care prin aceste imagini ma simt om...

...fiindca daca intorc privirea in alta parte...
...William Branza, premiat pentru prostia lui in care crede ca diaspora ar trebuii sa-i multumeasca ca exista (zilele trecute, ma intrebam ce sunt eu daca seful meu de echipa, este stapanul prostiei supreme?)...

...plansul unui presedinte ce are puterea lacrimilor, in mainile lui...
...lacrimile unei femei din Italia ce ar vrea sa spuna pensionarilor acelei tari ca...
...un psd care se lupta cu propiile lui interese...
...un udmr ce ramane tot timpul la puterea...prostiei noastre...
...un partid liberal din partea caruia ma astept sa...
...
...satul de atatea puncte...
...ma caut...

...in liniste ...

...in frumusetea gradinei mele...
...care acum isi are rostul prin pamantul ei...
...care se odihneste si asteapta o primavara...

...si poate ca nu a lui...
...poate ca a noastra...

Si inca ceva--ploua, in sfarsit...

Pescuit de imagini peste lacul Cincis

Zi de Duminica

Pe mal de lac, de Cincis

In margine de stanci

Uneori, parca de lume

Dar cu atata frumusete

Frumusete

Si incercare

De zbor

De zbor peste noi

Peste frumusetea asta

Zi de Duminica in Romania

Si stiu ca lu tot spatiu lui senghen!, ii este ciuda.

Imagini stranii

Ziua de astazi a avut in ea o jumatate de ora in care mirarea, uimirea si mai ales neintelegerea, au fost stari ce ne-au macinat nervii.
Toate acestea sau intamplat in momentul in care acasa, ajunsi, ne-am uitat peste pozele pe care sotia mea le-a facut cu noul ei telefon, in timpul unui mers de masina.

O fata ce isi rade, apare undeva peste poarta .
Dupa inca un kilometru, apare din nou, mult mai clar si mai ciudat.

Bineinteles, am ras cand in cele din urma am aflat cine era fata aceea.

De ce iubesc Romania?

La multi ani Romania!
De ce iubesc Romania?
Poate fiindca am trecut dincolo de samanta nasterii mele si ceea ce am gasit, a fost frumos..., de bine.
Poate fiindca, Ea are o anume insemnatate pentru mine pornita din copilaria mea traita in trei locuri minunate- aici, in acest oras pe care il cred urat prin asezarea si arhitectura lui, prin dealurile Dejului si a Targului Lapus, si prin campia fara de margine a unei asezari din Teleorman.
La multi ani Romania!
De ce iubesc Romania?

De ce iubesc Romania?

De ce...?

Poate fiindca aici ne simtim si traim o Familie...

A noastra...

Si Ea ne asculta...

si ne daruieste...
...iubesc acest pamant, imi sunt dragi oamenii lui asa cum sunt ei..., fiindca si eu ma simt la fel-
ROMAN.