Uneori vine, ca o strabatere de vant, ca o dulce durere- un simt- in aceste zile cu nopti prea lungi...
...amintirea gradinei in care prin aceste imagini ma simt om...
...fiindca daca intorc privirea in alta parte...
...William Branza, premiat pentru prostia lui in care crede ca diaspora ar trebuii sa-i multumeasca ca exista (zilele trecute, ma intrebam ce sunt eu daca seful meu de echipa, este stapanul prostiei supreme?)...
...plansul unui presedinte ce are puterea lacrimilor, in mainile lui...
...lacrimile unei femei din Italia ce ar vrea sa spuna pensionarilor acelei tari ca...
...un psd care se lupta cu propiile lui interese...
...un udmr ce ramane tot timpul la puterea...prostiei noastre...
...un partid liberal din partea caruia ma astept sa...
...
...satul de atatea puncte...
...ma caut...
...in liniste ...
...in frumusetea gradinei mele...
...care acum isi are rostul prin pamantul ei...
...care se odihneste si asteapta o primavara...
...si poate ca nu a lui...
...poate ca a noastra...
Si inca ceva--ploua, in sfarsit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu