D

Traiesc de cateva zile o plecare inspre un oras strain mie in care voi muncii cate 12 ore pe zi si mai apoi 12 pe noapte si-n care va trebuii sa-mi traiesc timpul alaturi de alti oameni, sa mananc, sa dorm alaturi de ei, sa muncesc in conditii deosebite si sa-mi fac treaba bine si un anume stres il simt asupra mea in aceste zile. Si parca nu-i fac fata, simt cum pamantul imi fuge de sub picioare, ma simt de parca a-s fi un altul si incerc sa ma caut pe mine si-mi dau seama prin momente de luciditate ca asta este viata mea si ca pe ea trebuie sa o traiesc si ca nu am incotro.


Sa fie ora 3 in noapte, sa fiu undeva inaltat intr-o anumita distanta de pamant pe o schela, agatat intr-un ham, sudand la o teva de 180 prin care va trece o anume presiune- acesta nu este visul meu, aceasta este realitatea si ma rog in ea sa am in noptile acestei luni de octombrie, parte de un pic de caldura.
De unde?..., acum nu stiu dar intorcandu-ma in trecutul meu simt si stiu ca m-am descurcat mereu si ca acum va fi la fel.
Si ar mai fi multe de scris dar ma opresc aici fiindca am ajuns la capatul puterilor mele si acum trebuie sa ma odihnesc pentru ziua de maine si pentru ziua de ieri..

Intelectualii acestei tari

Am avut astazi o clipa de ragaz si am pornit alaturi de ea in lumea internetului. Recunosc ca nu am pornit la drum aiurea si ca totusi nu stiam unde voi ajunge- am ajuns la scrisuri ce vorbesc despre oamenii intelectuali ai aceste tari,- o parte din gandurile lor, din credintele lor am citit si...
mai apoi mi-am dat seama ca nu ii cunosc, ca nu-i simt prezenti in viata mea.
Firesc- unde sunt ei si ce fac?
M-am cautat si i-am cautat printre oamenii obisnuiti, printre nevoile si fericirile lor si inca o data- nu i-am gasit.
In adevar, ei nu fac suruburi si piulite, ei au datoria de a face cu totul altceva, de a impinge o natie inspre o gandire normala si prin asta inspre binele ei---si inca o data- nu i-am gasit.
Si atunci ma intreb- unde sunt ei?
Eu ii simt prinzonieri intre lumi, intre cei ce fac suruburi si piulite si intre cei ce ne conduc si isi vad de interesul lor si omoara aceasta tara si tare mult imi pare rau de ei fiindca ei gandesc, fiindca ei stiu.. si ca nu pot face nimic pentru binele acestei natii.
Ii simt prinzonieri intr-un anume taram si simt o parere de rau pentru ei si o bucurie tampita pentru mine ca nu sunt alaturi de ei si totusi trebuie sa recunosc ca inca astept, ca ii mai astept sa puna umarul pentru ridicarea acestei tari bogate in pamant si in oameni.


Astfel am scris si recunosc, sunt un simplu sudor dar, cu o mare gradina...

cifre- 1

unu s-a intalnit cu doi,
doi s-a suparat pe unu fiindca nu avea umbra
si a plecat inspre trei.
trei statea asezat la umbra de nuc si cauta...
si-n timp ce cauta, un patru l-a vazut si a ras de el,
avea papucii prea stramti si nu putea alerga dupa un cinci,
...ce se chinuia sa fie intre cifre.

despre...

Despre lucruri importante- in ultimele trei dimineti am gasit cristale de gheata asezate pe parbrizul masinii de serviciu si gandul m-a dus inspre gradina mea. Sunt zile de cand nu am mai fost langa ea si stiu ca ziua de maine in care am in plan sa ajung la ea, imi v-a arata o gradina normala pentru aceste zile de octombrie....si totusi trebuie sa recunosc ca simt o anume tristete pentru acest inceput de sfarsit de gradina si de minunatii ale ei.

Despre lucruri neimportante- astazi am primit un telefon..., plec in vacanta pentru doua saptamani, in Resita, in combinat..., voi sta intr-un motel, intr-o camera cu doua paturi...cu diurna de 30 de lei pe zi......nu mai cred de mult in fantezii!

O jumatate de zi

Haide-ti sa fim seriosi si sa radem fiindca in ras gasesc acum cel mai firesc fapt, gestul cel mai normal cand...
o cioara se zbate lipita de un gard,
un copac isi rade in crengile lui,
o floare sta si astepta stapanul,
un caine da din coada pe langa un stapan imaginar,
o stea vrea si nu vrea sa apuna si se rasgandeste la fiecare apus si rasarire,
un alt om sta si asteapta la colt de drum...un alt colt,
o mandrie se mandreste cu o prejudecata,
o plancita ce pica bine la un stomac de senator,
o imaginatie si un strop de cuvant ce se duc si nu se mai opresc,
un alt fel de inceput, de ras, de zambet molcom si de sfarsit in neinceput.

Aceasta a fost o jumatate de zi din viata mea...si am ras...

Ion Diaconescu

A murit Ion Diaconescu. Pentru multi este doar o stire despre un om ce a murit, la fel imi pare si mie dar daca incep a gandii un pic mai mult, parca e mai altfel, parca totul incepe sa aiba o cu totul alta culoare.
Culoare!- ce cuvant fara de de rost in ceea ce inseamna Ion Diaconescu- 17 ani de puscarie, o credinta nemasurata pentru binele oamenilor din aceasta tara si o aruncare de bolovani in el................... fiindca astfel sa intamplat cand dupa revolutie s-a dus in satul lui pentru a lamurii oamenii despre ce si cum cu democratia. A spus ca i-a iertat, nici nu avea cum altfel- chinurile prin care a trecut prin puscarie aveau o parte de durere adusa din viitor.



Acum cred ca este momentul sa spun si iertarea mea, cred ca o au si altii de spus, eu unul mi-o asum si o spun acum --anii de comunism si firea acestui popor ne-a facut sa injuram trecutul, sa nu credem in ceea ce fost inainte, in fostele partide, in fosta regalitate, si trebuie sa recunosc ca acei ani si-au facut treaba bine- de 20 de ani se afla la putere, se schimba intre ei, raman aceeasi de fapt si se imbogatesc in bani si vile fara nici un drept, fara nici un gand la binele tarii, iar noi!?
Iertare domnule Diaconescu!

Inainte si dupa

Inainte de ...
si dupa...
si mai apoi...
trei drumuri duc...
unul in stanga ta...aproape de inima...
unul in dreapta ta...aproape de mana...
si unul pe mijloc...aproape de tine
si toate se sting sau se aprind in urma pasilor ce ii faci pe acest pamant
Sa nu uitam aceste drumuri...
Impreuna