Traiesc de cateva zile o plecare inspre un oras strain mie in care voi muncii cate 12 ore pe zi si mai apoi 12 pe noapte si-n care va trebuii sa-mi traiesc timpul alaturi de alti oameni, sa mananc, sa dorm alaturi de ei, sa muncesc in conditii deosebite si sa-mi fac treaba bine si un anume stres il simt asupra mea in aceste zile. Si parca nu-i fac fata, simt cum pamantul imi fuge de sub picioare, ma simt de parca a-s fi un altul si incerc sa ma caut pe mine si-mi dau seama prin momente de luciditate ca asta este viata mea si ca pe ea trebuie sa o traiesc si ca nu am incotro.
Sa fie ora 3 in noapte, sa fiu undeva inaltat intr-o anumita distanta de pamant pe o schela, agatat intr-un ham, sudand la o teva de 180 prin care va trece o anume presiune- acesta nu este visul meu, aceasta este realitatea si ma rog in ea sa am in noptile acestei luni de octombrie, parte de un pic de caldura.
De unde?..., acum nu stiu dar intorcandu-ma in trecutul meu simt si stiu ca m-am descurcat mereu si ca acum va fi la fel.
Si ar mai fi multe de scris dar ma opresc aici fiindca am ajuns la capatul puterilor mele si acum trebuie sa ma odihnesc pentru ziua de maine si pentru ziua de ieri..
o sa te descurci , succes ...este o experienta !
RăspundețiȘtergereo sa vina o zi in care iti vei aminti si de nelinisti si de munca asta dificila. pana atunci iti tin pumnii, sa treaca repede, sa nu fie de nefacut si sa-ti placa ce-o sa lasi in urma ta!
RăspundețiȘtergereMultumiri pentru cuvinte!
RăspundețiȘtergerem-am descurcat cu bine in aceasta traire de viata
nu stiu daca acea zi de aduceri aminte si de nelinisti o traiesc acum dar daca nu, foarte probabil este ca ea va fi--timpul a trecut nemasurat de repede si cel mai important este ca ma simt mandru cu ceea ce am lasat in urma mea
undeva in Resita, intr-un combinat exista tevi prin care trece o apa iar aceate tevi sunt sudate de mine
si nu stiu daca pare sau nu o prostie dar in mine simt o anume multumire