Zapada nu exista,
frigul aducator de gheata,
nu se simte si nu se vede si bine nu este,
pamantul o stie cel mai bine si poate ca satul de asteptare se va razbuna pe noi in timpul acestui an,
sau poate ca, si bine ar fi,
sa ni se albeasca pamantul si copacii,
si casele si blocurile,
si oamenii...,in timpul ce a mai ramas.
Ceea ce am scris acum, am simtit in mine doar intr-o clipa, clipa in care din mersul masinii am vazut undeva in dreapta mea in fata de magazin,
o sanie de vanzare.
Ciudata imagine si de neinteles,
un neinteles pornit din copilaria iernilor friguroase ale copilariei si as vrea sa cred ca nu a fost numai a mea si ca noi, cei de o anumita varsta,
am avut parte de zapada, de frig si de o anumita sanie.
O sanie pe care cu parere de rau am vazut-o stand singura peste un astfalt uscat,
in asteptare,
de zapada,
de copii,
de aducere aminte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu