Uneori vine cate o clipa si din ea porneste o intrebare,
astazi a fost ziua lor si timpul lor l-am intins,
catre un ceas.
Si-n acest ceas, trupul meu s-a chinuit si un plumb s-a adaugat prin cuvintele celuilalt,
iar un al treilea statea si privea,
si condamna.
Gandea si concluziona- tu esti bun,
tu esti rau,
mai departe nu vroia sa mearga fiindca acolo se afla limita existentei lui,
a intereselor,
a nereusitelor,
a fricii de sfarsit.
Acesta a fost un tablou scris in cuvinte,
doi angajati,
un patron,
si o incapere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu