A trecut ziua de sambata, prin piata obor a orasului am umblat si-n umblarea mea o clipa am prins si m-am oprit la marginea ei. Si-n tacerea mea si-n zgomotul faptuit de pasi si voci de oameni, am ramas surprins de prea multa agitatie, de prea multele dorinte, nevoi si puteri ale oamenilor ce se perindau prin piata.
Am lasat clipa sa treaca si m-am amestecat in multimea de oameni- doream si eu ceva- si am cumparat
rosii-1 leu si 50 de bani
ardei-2 lei
vinete 1 leu si 50]
cartofi- 1 leu si 20
si inca multe altele
si apoi m-am intrebat - de ce atata zbucium si atata chin din partea mea pentru a faptuii o gradina?
Raspunsul l-am aflat mai apoi dupa o alta clipa de gandire si dupa ce am privit multimea de oameni plecand inspre casa- toti erau multumiti si impliniti prin greutatea plaselor ce le duceau si prin faptul ca puteau face asta si bine m-am simtit ca sunt si eu printre ei.
...astfel simt o Romanie.... normala...
Sa stii ca m-am intrebat si eu daca nu e mai rentabil sa cumperi din piata. daca fac socoteala cat am dat pe seminte, pe paharele de rasad, pe toate stropelnitele bio, pe araci... (ca sa nu mai zic pe pamant...), ajung la minus. Totusi: stiu ce mananc, stiu cat si cu ce am stropit si mai e si satisfactia greu de exprimat in cuvinte a plantelor crescute de mana ta care te rasplatesc. Pur si simplu te rasplatesc pentru grija ta. Alt cuvant nu gasesc.
RăspundețiȘtergereAdevarat- raspunsul muncii noastre se vede in placerea cu care punem bobul de samanta in pamant, in felul in care privim planta crescand, in grija cu care o inconjuram si-n placerea cu care o savuram. Si cred ca astfel ne simtim impliniti prin gradinile noastre.
RăspundețiȘtergereSi pentru ca asa e romanaul : harnic :). Nu poate lasa gradina (mica) pârloaga , ca-n poezie (”Mama Țara”): pui un bob, din el rasare mia de margaritare.
RăspundețiȘtergere