Ma intreaba, ma priveste, are mult bun simt in el si-mi spune- nea Dane...
si de fiecare data cand isi incepe fraza cu acest NEA, o intrerupere de gandire simt in mine si mai apoi o realitate pe care ma chinui sa o inteleg..., si-n fapt poate ca este un adevar pentru care nu ma simt pregatit in a-l accepta- am ajuns un om de o anume varsta, care cere...
un anume respect, pornit din varsta tuturor vanturilor de oameni ce ma lovesc,
0 anumita iertare, pornita din neputinta puterii de a mai face gauri in bolovani,
o anumita intelegere pornita din pr
...si totusi..., nu stiu de ce, dar nu ma simt pregatit pentru a intelege,
fiindca parca sunt inca copil...... si-n copilaria mea, poate ca sunt in stare de orice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu