Padurea, ciuta si noi

eram in dimineata, din obisnuinta celorlate zile, in cea de azi, de duminica, mi-am trezit inspre inceput de lumina si brusc sau mai bine zis, nu, un gand de a pleca in padure, in cautare de hribi, s-a nascut in mine. Si am pornit alaturi de 101 cai putere pe care i-am lasat la margine de padure- si-n primii pasi facuti in ea, racoarea brusca m-a trezit la realitate- prea frig pentru hribi....si totusi nu avea cum, fiindca...Doamne!- linistea, mireasma sunetelor de zburatoare din inaltul varfurilor de copaci si reavanul intregii paduri, nu ma adus acolo pentru hribi ..... ci pentru a ma speria de o ciuta speriata ce, in jurul meu a inceput a face rotocoale de pasi..din frica si din speranta ca voi pleca de langa puiul ei pe care l-am cautat alaturi de speranta ca nu il voi gasii