Mazarea- am pus bobul in pamant, am legat sfori, de pari si nici macar nu am atins-o, nici de sapat, vorba
pana astazi, cand dupa ceva zile in care nu am trecut pe la gradina, am gasit-o inalta, implinita peste masura si cu tendinte de cadere spre margini, peste straturile vecine
asa ca am inconjurat-o de jur, imprejur, cu inca o sfoara si apoi am privit-o.
stateau la povesti, flori, frunze, tulpini si pastai, iar eu stateam in fund, cu picioarele incrutisate si zambeam.
Oho, ce frumoasă e! Bravo vouă, oameni gospodari.
RăspundețiȘtergereMersi de urare
RăspundețiȘtergere