Mazare- poze

Mazarea- am pus bobul in pamant, am legat sfori, de pari si nici macar nu am atins-o, nici de sapat, vorba

pana astazi, cand dupa ceva zile in care nu am trecut pe la gradina, am gasit-o inalta, implinita peste masura si cu tendinte de cadere spre margini, peste straturile vecine
asa ca am inconjurat-o de jur, imprejur, cu inca o sfoara si apoi am privit-o.
stateau la povesti, flori, frunze, tulpini si pastai, iar eu stateam in fund, cu picioarele incrutisate si zambeam.

Mazare, primele pastai

Am luat drumul gradinei dupa orele de munca- nu am stare in apartament, ma simt aiurea, nefolositor, de parca as traii o zi pierduta daca nu fac...
Ajuns, poarta am deschis si trecand m-am oprit uimit langa mazare. Vorbe de copii ce incepeau a invata cuvintele, auzeam. M-am aplecat sa inteleg mai bine si atunci am inteles ce se intampla- mazarea avea pastai si-n fiecare pastaie gemenii se certau intre ei pentru dreptul primului nascut.
Si m-am bucurat!

Si am fotografiat.

Mazarea isi duce menirea mai departe- aceea de a fi si de a ma bucura.

Multumiri aduc pentru existenta semintei de mazare, pentru pamantul in care si-a gasit casa, pentru ploile ce au inaltat-o, pentru puterea ce am primit-o sa fiu alaturi de ea.