Otetarul galben

Otetar galben- doua cuvinte despre care habar nu aveam ca pot fi  vecine. La  Dedeman exista un spatiu dedicat gradinilor si-n acel loc mai este unul mic in care sunt tot felul de plante vandute cu 50 la suta reducere fiindca tocmai se afla in moarte cerebrala- ei bine, acolo e bucuria mea de copil- cumpararea si salvarea a ceva necunoscut. Acum a fost otetarul galben, un copac sosit de prin Asia, incarcat de flori in iunie si iulie si cu o  mare bucurie pentru albine. Si abia astept sa-l pun in gradina.
Si poate ca ar mai fi ceva de scris- in urma cu o luna, cand nu ne-a  mai ajuns decadenta din casa, am cumparat un fotoliu rulant,  impreuna cu el am facut si vizita prin dedeman-  eram o normalitate, eu si sotia mea...ceea ce nu-mi pareau la locul lor, erau toate privirile simtie in ceafa si nesimtirea celor ce au parcat langa noi pe locul destinat persoanelor cu handicap...,dar nu ne-am suparat, nu putem fi suparati pe Romania. Somn usor.

Padure, aer, pamant , apa si flori in balcon

Zi de duminica, de umblat prin lume cu masina...,si uneori surprize la doar o suta de metri de drumul principal peste care trec multimi de masini, precum si a noastra.... in alte dati- astazi, nu si iata ce am descoperit-- aerul,padurea,  linistea apei  si inca cate....,nu se pot...

si inca ceva- gradinarul in toata frumusetea padurii- oare ce a putut sa faca?

....bine si inteles- sa isi umple desaga cu pamant bun, ingramadit in atatea frunze de padure si atatia ani de trecut,,,,, pentru florile din balcon

Mazare- poze

Mazarea- am pus bobul in pamant, am legat sfori, de pari si nici macar nu am atins-o, nici de sapat, vorba

pana astazi, cand dupa ceva zile in care nu am trecut pe la gradina, am gasit-o inalta, implinita peste masura si cu tendinte de cadere spre margini, peste straturile vecine
asa ca am inconjurat-o de jur, imprejur, cu inca o sfoara si apoi am privit-o.
stateau la povesti, flori, frunze, tulpini si pastai, iar eu stateam in fund, cu picioarele incrutisate si zambeam.

Flori de corcodusi

stiu doi corcodusi- unul in spate de bloc, vecin cu geamul camerei mai mici - un altul in marginea gardului de gradina, vecin cu paraul ce trece prin preajma.....si amandoi sunt frumusete prin primele flori si .....zgandareala simt in mine prin bun semn de primavara ...,si o credinta de raspuns am pentru intaietatea infloriri corcodusului de sub geam- betonul orasului, caldura asfaltului, a masinilor ce trec peste el, a tuturor geamurilor ce reflecta caldura, a unei mai mari multimi de oameni ce trec si-l privesc, dau intaietate in a fi floare si fruct.....si zambaret sunt fiindca stiu ca dupa el urmeaza a-l meu...---------stim asta - eu si rosmarinul------------.semipunct......cel alb si intins -sunt eu.....

Gradina din apartament

Este ploaie peste pamant si cu fiecare strop cazut, pamantul gradinei sare in sus de bucurie alaturi de legumele obosite de prea multa seceta si de tentativele mele de udare. Este bine acum in gradina si in gand am a lasa legumele macar o zi sa se bucure singure, impreuna.
De aici, din apartament, gandind la gradina, o singura grija ma inconjoara, oare cum se descurca rosiile mele in aceste zile pline de nori, de ploi, de vreme rece? fiindca stiu ca in incapatanarea mea de a nu le stropii deloc cu solutii s-ar putea sa gresesc si sa le pierd- am mai patit asta si totusi continui gandind ca din greseli am avut de invatat si ca de data asta nu va mai fi la fel. Sincer sa fiu, nu sunt chiar atat de increzator in mine fiindca am cumparat pliculetul minune care combate mana, il am la gradina pus deoparte. Si totusi, nu ma las, rosiile stiu si au simtit asta dupa felul in care m-am comportat cu ele, multe pretenti au in atingere si-n vecinatatile pe care le au iar eu am incercat sa le satisfac toate dorintele.
Daca reusesc, aflu incetul cu incetul, cu fiecare zi in care ma strabat prinre reginele rosii si de voi reusii ma voi simtii mai implinit cu un zambet.
Si-n aceasta zi plina de ploaie, mi-am oprit un pic privirile inspre o parte a gradinii din casa.

Copacel de ardei iute daruit prin rasad de un coleg de munca, spune el ca ies ardei mici si iuti tare- asa sa fie.

O alta parte din gradina...si acum mandria sotiei mele...

... fiindca ea a avut grija de ea...

... si fiindca sunt gemene...

Plimbare prin tara

Cum deschid poarta, o alee cu dale ma intampina, pe dreapta se vede un trandafir. E putin aplecat si sta sprijinit si legat de o rama de metal.
O rama de metal este infipta in pamant, in trei locuri este infipta pentru o mai buna siguranta si-n clipa in care fac primul pas ating cu mana stanga trandafirul. Nu-i simt culoarea, simt spini ce-l inconjoara si metalul rece.
Fac al doilea pas, mana se pierde de metal si-mi cade pe langa corp, piciorul stang simte dale si la margine de ele, ochii coborati vad o lalea alba. As vrea sa-mi cobor trupul, mana sa-mi ajunga, sa o ating putin si sa vad daca in acel putin poate sa-mi spuna cum a ajuns acolo si cum se simte acum. Nu fac asta fiindca privirea imi este atrasa de vecina ei, nici nu stiu cum sa-i spun- lalea sau fosta lalea- frunze, o tulpina verde si petale rosii imprastiate peste pamant. Nu simt emotii, simt doar contrastul puternic intre rosul petalelor si negrul pamantului. Mai respir o clipa si mai fac un pas, imi ridic privirea spre ce ma inconjoara si o briza de culoare, zumzet si miros imi loveste fata- vad si simt multimi de flori, unele indreptandu-se spre moarte, altele abia nascute, altele- pe care le simt cel mai bine, in plina floare.
Si tac si respir.
Pasesc mai departe, vad trepte, ziduri, o casa. E verde, sau portocalie? Se aud dincolo de geamuri strigate de copii si parinti- casa plina de trairi si simturi.
Imi continui pasirea mai departe pe aleea ce trece pe langa casa, mana se plimba pe zidul ei, zgrunturi simte si-n clipa in care nu-i mai simte, ma opresc.
O livada tanara de pomi mi se arata ochilor, ii admir ca pe un tablou incarcat de verde de frunza si alb de flori. Apoi pasesc in el.
Ma simt putin obosit, ma asez si inconjurat de iarba si pomi ma gandesc la ziua de maine.



P. S. Ma bucur pentru voi ce traiti aceasta plimbare, eu doar mi-o imaginez.Mult bine!

Prima lalea- bucurie pentru privire

Prima lalea in gradinita sotiei mele. Spun ca apartine ei fiindca in acea gradinita se afla bucuria ei, miraculoasa este fememia prin placerea fata de frumos. Eu trebuie sa ma uit insistent la aceste flori, si ma chinui sa inteleg de ce ele exista si de unde atata simt de bine pentru o femeie!? Aceasta este o realitate si o accept, dar eu, practicul din mine se bucura la fel de mult de frunza salatei sau de rosia verde- ele sunt florile mele. Si astfel gradina noastra prin simturile noastre de bine este tot timpul o gradina de flori.

Nu stiu ce pot sa mai scriu, nu este ceva senzational, ceva iesit din comun, pur si simplu exista.Am si eu o floare ce imi este draga- apartine anului trecut.

Gradina dintre pomi- flori

Florile gradinei dintre pomi-munca pentru multumirea sufletului.
Si toate impreuna, sunt o frumusete.

Gradina dintre pomi- inceput de primavara

Gradina dintre pomi este in continua schimbare.

Salata pusa din toamna.

Ceapa.

Flori, nu stiu de care, stiu doar ca dau o pata de culoare si asta o fac inaintea nasterii buruienilor. Cinste lor!

Si iata, o parte din ea are seminte in pamant. Este de doua ori mai mare decat gradina de langa parau, mai multa munca, productie mai mare dar placerea pamantului si a transformarilor este aceeasi.