Castelul din Hunedoara

In drumul spre gradina, trecem pe langa castel

unde gasim oameni si masini

ce vor sa vaza cum arata candva, cavalerul din varf, fantana sapata in piatra  de catre niste prinzonieri, cu ale ei cuvinte - apa aveti, dar suflet, nu .....si inca cate, altele pentru noi,...............................................aduceri aminte- prin trecutul regim, fara de inteles,- castelul era departe de restul lumii, dar nu de a noastra- noi , astia din orasul asta, treceam de cele mai multe ori prin poarta de lemn, fara de plata si nebagati in seama de cei de acolo- ne bucuram de castel, ne ciudam pentru incaperile inchise si pentru scarile de lemn putrezite, ne saream in sus de bucurie pentru inaltimea zidurilor, pentru inaltul pod, pentru intregul oras......,si acum, dupa intregul timp trecut,..acum, ne-a ramas un gand -  Doamne, cat de repede, ne-ai mai luat anii