Uneori, trecut

Ne-am cunoscut de mult, parca in alta viata,...era de fapt o alta- comunism,- adolescenti in scoala profesionala prin practica de un an si jumatate,- o intalnire in Hunedoara prin 85 cu marele Dem Radulescu ,la localul Doi cocosi si jumatate. unde servea o masa calda.....sta tara avea o industrie care supara mandrul occident--erau cu totul alte vremuri si-n fel ciudat, occidentul, acum ne descopera trecutul mai trecut, prin casele sasesti, prin poienitele pline de viata, prin tot ceea ce mare parte din europa a trecut in nefiinta,  iar noi prin saracie am reusit sa pastram toata frumusetea intregului trecut--grija trebuie sa avem acum fiindca ...si-au dat seama- acum ne vor pamanturile, vechile case,obiectele trecute, cosonii din padure........si-n fel firesc, ar trebuii sa fim mandrii de asta, doar ca eu, unul, tare ma mai inspaimant de asta si ma intreb---daca o patim din nou?

.....a...,asa,cat despre colegul meu, ca despre el vroiam sa scriu dar ma luat valul- ei bine, ne-am intalnit dupa 86, cand am terminat profesionala,,....acum...ne-am vorbit, ne-am intrebat....,si-l cheama Valentin