Gradina, seceta si sirop din muguri de brad

trec norii peste gradina aducand cu ei doar un timp mai rece si-n ast timp, gradina se chinuie- morcovii, patrunjelul, castravetii, dovleceii...,parca au impietrit in timp...- mazarea sa oprit din inaltare la jumatatea drumului spre cer si a inceput sa-si faca rostul- teci cu seminte am udat in una din zile dar ce poate insemna acea aruncare de apa pentru trei straturi de ceapa?! Mai apoi m-am bucurat pentru vestea din televizor precum ca ploi vin peste intreaga tara si am pus rasaduri in pamant de rosii in stratul de mazare de ardei iute maret, in cel de patrunjel...., 10 fire de telina in cel de usturoi...,si am complectat o gaura nascuta intr-un strat de fasole pitica in care am avut surpriza sa intalnesc un vechi prieten cu o astfel de madama am prins in urma cu vreo 15 ani, un somn de vreo cinci kile....,ce vremuri!! In sfarsit..., ca o pala de vant, o vorba a trecut pe la gradina...,m-am urcat pe ea si am ajuns pentru prima data in mica mea viata, la cules de muguri de brad. din pacate singur si placerea de a fi Acolo, era doar pe jumatate dar am dat un telefon si mi s-a explicat care sunt si ce sa fac si apoi am pozat si priverea mi-am intors inspre sat acolo jos, printre pomi si case, se afla si bucatica mea de gradina in sfarsit, a fost placuta iesirea...,am cules muguri de brad, am citit internetul si acum am patru litri de sirop......, un gust ca o intrebare am totusi, cat de corect este sa rupi un varf de brad?--eu am incercat sa-i rup pe la jumatate, uneori am reusit, uneori nu....,nu stiu..., poate ca ar trebuii sa-l intreb pe Decebal...? Acum privesc pe geam- nori sunt, inca nu ploua...., ma duc sa beau o gura de sirop...

Seceta acestei veri

tanara fasole -la inceput de sfarsit de vara

castravetii- din care mai sper...

...si bietii morcovi ce vor si nu au nici o vina ca nu pot... ...se zbate gradina in seceta acestei veri

...iar eu nu pot decat sa astept si sa sper ca toate vor fi.,

Din nou, rau- seceta

In dimineata am trecut prin gradina si a-m auzit-o cum striga dupa apa. Am incercat sa-i implinesc dorinta insa este greu,- mi-a spus ca apa ce curge din stropitoare este aproape in van fiindca pamantul este mult prea secat si cald- am tacut, nu i-am raspuns si am continuat a uda in van.
Printre rosii a-m umblat si ca regine ce sunt, am incercat sa le ating cat mai putin cu putinta, apa mi-au cerut si ele si putina le-am daruit--acum ce pot sa gandesc,- mai las gradina un strop in asteptarea ploilor iar daca acestea nu vor venii in gand am sa cer ajutor altor gradini.
Si acum dupa ce am scris aceste randuri despre seceta din gradina mea aflata la cinci kilometri de apartamentul de oras in care se coace tot familionul, stau o clipa....aceasta a fost clipa,...si ma gandesc- oare ce isi spun cei ce citesc aceste randuri, oameni asezati la casele lor, cu robinet in curte si cu puterea de a uda atunci cand pamantul o cere,- parere de rau sau o alta despre care nu vreau sa scriu, au?

Acum in noapte, gradina respira a racoare si se bucura, noi stam in apartament, ne coacem si ne bucuram pentru respiratia ei... si ne uitam la serialul favorit, Anatomia lui Gray.

Unde se afla ploaia?

De zece zile se invart ploiele peste tara si nu stiu cum se face ca imi ocolesc gradina. Ud eu atat cat pot cu apa adusa din parau, si aia mult prea rece, dar ploaia este ploaie orice ar fi, doar ea poate patrunde in adancul pamantului acolo unde radacina de leguma se chinuie.
In dupa amiaza acestei zile privesc prin geam si vad nori cenusii, ei se invart doar, nehotarati, si parca vad ca pleaca mai departe spre alte gradini.

Iata-i, si ii privesc ca pe o ruga sau chemare sau strigare si ei, vad bine ca nu au nici un gand, ca pleaca incet mai departe. O sa incerc din nou maine sa ud gradina si poate daca voi fi mai impulsiv in caratul apei si un pic de ajutor de om daca as avea voi reusii sa aduc un strop de zambet prin gradina.
Mai este ceva, prin lipsa apei in cazul meu si prin posibilitatile altor gradinari de a isi uda gradina, ma simt oarecum sarac si poate ca este vina mea ca stau intre pereti de beton la bloc si ca nu ma zbat mai tare sa las sufletul gradini acolo unde se afla ea, sa nu-l plimb cu mine aiurea prin oras.
De va fi ploaie sau nu, doresc mult bine, tuturor!