De zece zile se invart ploiele peste tara si nu stiu cum se face ca imi ocolesc gradina. Ud eu atat cat pot cu apa adusa din parau, si aia mult prea rece, dar ploaia este ploaie orice ar fi, doar ea poate patrunde in adancul pamantului acolo unde radacina de leguma se chinuie.
In dupa amiaza acestei zile privesc prin geam si vad nori cenusii, ei se invart doar, nehotarati, si parca vad ca pleaca mai departe spre alte gradini.
Iata-i, si ii privesc ca pe o ruga sau chemare sau strigare si ei, vad bine ca nu au nici un gand, ca pleaca incet mai departe. O sa incerc din nou maine sa ud gradina si poate daca voi fi mai impulsiv in caratul apei si un pic de ajutor de om daca as avea voi reusii sa aduc un strop de zambet prin gradina.
Mai este ceva, prin lipsa apei in cazul meu si prin posibilitatile altor gradinari de a isi uda gradina, ma simt oarecum sarac si poate ca este vina mea ca stau intre pereti de beton la bloc si ca nu ma zbat mai tare sa las sufletul gradini acolo unde se afla ea, sa nu-l plimb cu mine aiurea prin oras.
De va fi ploaie sau nu, doresc mult bine, tuturor!
Nu stiu unde ii ploaia asta ... dar si azi s-a chinuit si absolut deloc nu a plouat la noi. Daca o gasesti sa o trimiti si la mine.
RăspundețiȘtergere