Poezie 13

Ce ma-s bucura!
Simtirea se simte dupa vorba,
respiratia dupa intensitatea trairii,
trairea dupa obicei sau dupa faptul acelei zile.
Aducerea aminte sau atingerea pot da adevarul.
Dar daca ne adancim in el?
Putem face ceva mai departe, macar, un strop sau o boare, o putem lua de la capat?
Ca da sau nu,ar trebui sa stim fiecare fiindca...
atunci cand ne iubim trebuie sa reusim.
Exista un cer deasupra.
Tot timpul, si toate se leaga.

Seminte de rosii

Razboi intre seminte- Romania- Olanda

De undeva, de langa Rosiori, colegul meu de munca mi-a adus semintele de rosii. Am pus 10 seminte intr-un ghiveci pentru a afla procentul de reusita. Mi se pare o joaca ceea ce fac fata de ceea ce vad in gospodariile satului pe langa care trec cu masina cand merg la lucru. Pamanturi afanate, trecute prin sita, balegar, folii de ceolofan care se dau laoparte in timpul vremii frumoase de peste zi, adevarati profesionisti ai legumelor imi incanta privirea.
Ei fac totul in curtea lor si tot ceea ce se intampla cu semintele si rasadurile lor se afla sub observatia lor directa, pot interveni in orice moment pentru a face ca totul sa fie bine.
Eu ma bucur de semintele de rosii primite, Made in Romania si abia astept sa le confrunt cu olandezele. Stiu sigur care dintre ele imi vor oferi placerea gustului, adevaratul razboi va fi in a reusi ducerea la final a nasterii lor.
Cele romanesti pornesc cu handicapul de a nu fi ajutate de minunile care se afla in celelalte, minuni ce le fac sa reziste la boli, la nepasare si mai apoi , dupa cules, trairea lor sa fie aproape vesnica.
Si daca Dumnezeu va oferi grija, la inceput de recoltare voi da cu rosia romaneasca de masa din bucatarie si ma voi simti implinit ca nu va sari in sus de parca ar fi o minge de tenis, precum sare cea olandeza.
Deocamdata le-am pus fata in fata, la razboi si intr-un final oricare va fi castigatoare, avem nevoie de ele.
Traim un alt veac-le-as spune bunicilor care mi-ar arata obrazul. Trebuie sa lasam si olandezele sa faca parte din viata noastra dar sa nu uitam, sa nu parasim niciodata samanta de rosie a acestei tari fiindca nu o mai are nimeni in afara de noi, este a noastra.

8 Martie

Ziua femeilor, 8 martie.
Fiindca ele prin suferinta dau nastere, fiindca ele au grija de familie, fiindca au rabdare, cutezanta si ardoare (cred ca sistemul comunist mi-a inoculat in creier aceste vorbe, altfel adevarate), fiindca multi in prostia noastra avem pe cine sa dam vina pentru esecurile si neputinta noastra de barbati adevarati, fiindca au rabdare si speranta in relatia cu noi si inca multe altele despre care nu imi aduc aminte acum.
De ziua lor le cumparam flori, oare de ce?
Eu, la a mea femeie am incercat sa ii ofer un loc in care sa poata sa puna si sa aiba flori tot timpul anului fiindca merita sa fie ziua ei in fiecare zi.

Jurnal- supermarket

O curiozitate tampita ma lovit astazi cand am intrat intr-un supermarket, mai mult market, zic eu, decat super- ce produs alimentar este cel mai scump? Marketul fiind mic, intr-o juma de ora am aflat raspunsul. Mai apoi curiozitatea a plecat mai departe si le-am descoperit si pe cele de pe locurile urmatoare.
93,36 lei kilogramul, doar vreo 22 de euro, un produs alimentar pe care il vedem in reclame, zilnic, incepe cu Ra si nu este rahat dar are nume aproape de pictor.
71,80 lei kilogramul de alune, alune de padure. Buna afacere, la anul imi pun padure si arunc cu alune peste ea, peste 10 ani voi fi milionar...in euro.
71,80, lei kilogramul, fistic prajit, produs al aceleasi firme, banuiasc ca prajeala face tot jocul fiindca in umila mea stiinta, fisticul este fistic, nimic extraordinal- o fi prajit pe carbuni din aur?
40 lei kilogramul, nu este al treilea produs dar prin imensa lui existenta in viata noastra trebuie bagat in seama, Chips, va spune ceva?
Zilele urmatoare poate voi ajunge intr-un supermarket adevarat si voi face alt clasament.
Pana atunci haideti sa radem...sau sa plangem? Eu zic sa nu, avem altele pe cap, poate mai importante.

Jurnal- Bucuresti-provincie

Benzina se scumpeste, alimentele se tin dupa ea, parca traiesc in alta tara, o tara care nu are legatura cu veniturile lunare ale familiei mele, cu ratele la banca care abia scad de la un an la altul si ma intreb -de ce?
Poate ca alta este tara si eu nu stiu, poate ca Bucurestiul este o alta lume in care oamenii nu au probleme si totul este frumos iar eu, provincialul nu am nici o legatura cu el, cu intreprinderile lui, cu fabricile lui..., sau poate nu sunt asa de multe, poate tot sistemul birocratic al acestei tari este adunat acolo si o duce bine mersi iar politicul are grija de el sa nu il deranjeze fiindca el ar fi primul care ar reactiona, noi provincialii suntem prea departe.
As fi nebun sa spun ca sistemul birocratic al acestei tari este de vina pentru situatia in care suntem, este nevoie si de el, fara el ar fi vraiste in tara dar implicarea tuturor partidelor ce au fost la putere in acest sistem ne-au adus dezastrul.
Acum , ceva despre provincie..

Pe fundal se vad cosurile de fum ale fostei otelarii dintr-un combinat siderurgic in care au muncit la un moment dat, douazeci de mi de oameni.

Din pacate luminile sau stins, au mai ramas opt sute de angajati.

Din alt unghi, a mai ramas un singur cos ce isi asteapta sfarsitul, ce era in jurul sau sa sfarsit de mult,parca o tara intreaga...

Semintele altora, viitorul nostru

Directia spre care se indreapta producatorii profesionisti in cultivarea legumelor din seminte autohtone este clara, ca este bine pentru ei este normal, noi, gradinari de curte care nu traim din cultivarea legumelor suntem ultimi pastratori ai legumelor romanesti.Uni dintre noi ne vom da batuti, alti, nu, eu vreau sa ma aflu undeva la mijloc sa fac in asa fel incat sa fie de toate in gradina mea, sa fie totul cat mai diversificat ca in cazul in care un necaz o sa-mi loveasca gradina, pirderile sa nu fie totale, voi pune in pamant seminte de toate natiile si in planul gradini le voi separa.
O parere personala- cat de mica si cu bataie de cap ar fi producerea legumelor din samanta autohtona ar trebui sa avem in fiecare an un loc aparte pentru ele fiindca sa fim sinceri, suntem romani si la primul an cu esec in cultivarea legumelor din samanta autohtona, vom da bir cu fugiti si vom umple gradinile cu legumele altor natii, mai frumoase si mai rezistente chiar si fara gutul din vremea bunicilor.
Hai sa recunoastem ca asa vom face, romanul tot roman ramine si-n gradina de zarzavat.

Jurnal-rasaduri

Imi place sa cred ca rasadurile sunt in floare, ca fiecare are in grija rasaduri puse la lumina si caldura pentru a le muta in gradina atunci cand va veni vremea lor.Eu nu am pus seminte pentru rasad, un pic invidiez pe cei ce au pus, au un program, fac ceva legat de gradina lor, si-au inceput gradina, in fapt. Insa cu nerabdare astept punerea semintelor direct in gradina, azi as fi reusit daca pamantul nu ar fi fost asa de umed, motive apar aproape in fiecare zi, primavara asta nu se hotareste sa vina macar cateva zile.
Ar trebui sa scriu despre gradini pana acum dar de unde plante in gradini in aceste luni, de unde asteptari, impliniri, intrebari, sfaturi, recunosc, ele se afla acum doar in rasaduri.
Nu ma inteleg, de ce nu pun seminte pentru rasaduri si totusi in fiecare an pun si cateva rasaduri, incerc prin imagini sa aflu raspunsul in acest an.
Sanatosi sa fim cu totii, gradinarii acestei tari importatoare de legume.

Un kilogram de mazare, seminte, asteapta sa le pun in gradina si cred ca nu-s in toate cele bune, e prea mult pentru familie, o sa iasa padure de mazare in gradina.Inainte!