De undeva, de langa Rosiori, colegul meu de munca mi-a adus semintele de rosii. Am pus 10 seminte intr-un ghiveci pentru a afla procentul de reusita. Mi se pare o joaca ceea ce fac fata de ceea ce vad in gospodariile satului pe langa care trec cu masina cand merg la lucru. Pamanturi afanate, trecute prin sita, balegar, folii de ceolofan care se dau laoparte in timpul vremii frumoase de peste zi, adevarati profesionisti ai legumelor imi incanta privirea.
Ei fac totul in curtea lor si tot ceea ce se intampla cu semintele si rasadurile lor se afla sub observatia lor directa, pot interveni in orice moment pentru a face ca totul sa fie bine.
Eu ma bucur de semintele de rosii primite, Made in Romania si abia astept sa le confrunt cu olandezele. Stiu sigur care dintre ele imi vor oferi placerea gustului, adevaratul razboi va fi in a reusi ducerea la final a nasterii lor.
Cele romanesti pornesc cu handicapul de a nu fi ajutate de minunile care se afla in celelalte, minuni ce le fac sa reziste la boli, la nepasare si mai apoi , dupa cules, trairea lor sa fie aproape vesnica.
Si daca Dumnezeu va oferi grija, la inceput de recoltare voi da cu rosia romaneasca de masa din bucatarie si ma voi simti implinit ca nu va sari in sus de parca ar fi o minge de tenis, precum sare cea olandeza.
Deocamdata le-am pus fata in fata, la razboi si intr-un final oricare va fi castigatoare, avem nevoie de ele.
Traim un alt veac-le-as spune bunicilor care mi-ar arata obrazul. Trebuie sa lasam si olandezele sa faca parte din viata noastra dar sa nu uitam, sa nu parasim niciodata samanta de rosie a acestei tari fiindca nu o mai are nimeni in afara de noi, este a noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu