Jurnal - laptele nostru,cel de toate zilele

Am trait trecerea anului la tara, undeva langa Cluj. Cand noaptea punea stapanire peste sat, oamenii stapaneau drumul ce ducea spre centrul de colectare al laptelui. Trageau dupa ei carucioare in care se aflau bidoane de aluminiu pline cu lapte. Drum pietruit, plin de gropi, vreme de iarna, zapada pe jos, zapada din cer, oamenii duceau un rod al muncii lor din acea zi.

Dupa alt timp ajuns acasa, mi-am adus aminte de acel cortegiu de oameni ce umblau in acel inceput de stapanire a noptii. In fata mea, intr-un supermarket stateau cutii si sticle de lapte, un lapte  poate dus de acei oameni spre centrul de colactare.Si am ramas uimit.pretul laptelui era imens fata de pretul la care il vindeau ei,80 de bani.

Si acum intreb,de unde aceasta mare diferenta, de unde aceasta neputinta a lor si a statului roman, a noastra a tuturor fata de aceasta situatie?

Raspunsul nu il stiu,poate alte reguli ale economiei de piata stapanesc aceasta tara sau poate noi ,oamenii ce o stapanim  nu vrem sa fim constienti ca traim impreuna, ca suntem legati unii de altii, ca avem puterea de a schimba ceva pentru binele nostru.si binele nostru poate insemna un pret mai mare la producator si unul mai mic la comerciant. Sincer, sunt prea trecut sa mai cred in asa ceva, stiu doar ca in inceput de stapanire a noptii oameni de langa Cluj, ne aduc lapte de baut.