La cules de porumb.

Am fost in ziua de ieri la cules de porumb- nu al meu, al prietenilor mei ce salasuiesc intr-un sat apropiat orasului si am avut surpriza si placerea sa culeg porumb alaturi de trei femei ale satului.
Alaturi de ele, inaintand prin lanul de porumb, am fost pus la punct cu mersul satului, cu cine ce si cum, de ce unde si cand,... si am tacut, am cules porumb si m-am bucurat de privilegiul de a fi alaturi de ele. Dintre ele, una mi-a atras un anume zambet, are in jur de 70 de ani si trebuie sa recunosc ca m-am ferit sa am randul de cules porumb langa ea- daca ramaneam in urma ei, oare nu ramaneam socat pe viata?
A venit si o pauza de masa si ne-am asezat peste un pamant si am inceput a ne infrupta din mancarurile suedeze bine venite la o asa actiune. Nu am privit ce baga fiecare in gura, cu o graba fara de rost mancam branza, vinete, conopida, salata de rosii si doua felii de salam,- am mai ramas o data uimit, acea femeie ce se impleteste in varsta anilor 70, a baut un pahar de tuica, a mancat multe feluri de mancare dar tot timpul avea langa ea un cutit cu care isi taia bucati de slanina.
Toate aceste fapte se intamplau peste un pamant romanesc mirific, intre dealuri cu lumini si umbre pornite de la un soare indepartat undeva intr-o margine, un soare de inceput de octombrie si mult mi-a placut fosnetul porumbului, glasuirea oamenilor de langa mine, minunatia de pasari ce ce se faceau auzite si-n unele clipe, linistea deplina- o liniste ca o asteptare, ca un cuvant, ca o dorinta ajutatoare pentru o alta liniste- cea sufleteasca.
Inspre inceput de noapte ajuns acasa in apartament, mi-am intins oboseala peste pat si dincolo de ea m-am simtit mai altfel fiindca am trecut o zi in care am facut ceva, am lasat o urma in urma mea in acea zi si mai ales m-am simtit bine fiindca am auzit vorbe, am simtit stari de bucurie, suparare, curiozitate si inca alte miliarde de stari povestite si traite de niste simple femei ale unui sat.
O mica suparare am intr-un final, o minunatie de fotografii as fi putut face in acest cules de porumb, as fi vrut asta de la bun inceput dar m-am gandit la ce ar fi spus acei oameni despre mine, oraseanul care in loc sa-si faca treaba, sa culeaga porumbul pentru care a venit, el se comporta in fapt ca un adevarat orasean, cu fite si figuri de om destept ca are un aparat si ca el se simte si da un iz ca se afla deasupra acelor oameni porniti la cules de porumb.
Nu am vrut asta si poate intr-un final de cules am lasat si eu un strop de vorba buna pentru un viitor intr-un sat in care am un teren, o gradina, cativa pomi si un anume vis
- fiindca ce am fi fara vise, fara dorinte?
-cred, eu ca atunci am fi la margine de lume in care un simplu vant ne-ar arunca in fara de rost si neputinta si atunci totul ar fi degeaba.