Rosii, seminte de rosii, scandal

Am pornit spre gradina cu gandul sa dau cu coasa, iarba dintre pomi, mult prea mare sa o dobor la pamant. In gand aveam ca odata taiata sa o pun la margine de straturi peste alta iarba, sa fac un neam de mulcire peste care sa traiasca viitorii dovlecei. Dar nu a fost asa. Deschid poarta, scartiitul ei da vestea si strigate aud dintre straturi. Ma apropri, trec printre ele si ma opresc in dreptul rosiilor- una mai instarita, Zambilica , urla la mine- pai bine , bai gradinaru lu peste, la ce ti-a fost capul cand ai pus semintele noastre in pamant la vreme de nepus- nu te-ai gandit ca nu este timpul pentru asa ceva, ca sa-r putea sa vina frigul peste noi si noua sa nu ne placa deloc, poate chiar sa murim asa de tinere? Zic -tu fata sincer sa fiu ma-m gandit la asta si de aceea am pus semintele la o adancime mai mare in pamant, gandeam ca pamantul de deasupra voastra o sa va protejeze pana cand caldura va venii si va va multumii, si ca la acea adancime radacinile voastre vor fi mai bine infipte in pamant pentru a isi trage binetea lui mai bine.
Zambilica a tacut pret de cateva batai de vant, macinand ideea mea si apoi mi-a zis- hai sa spunem ca in prostia ta ai un pic de dreptate dar acum cand vezi ca a dat frigul navala peste tara, de ce nu ne acoperi macar noaptea, ai habar cat este de frig? Am stat un pic pe ganduri si-n ele i-am dat dreptate, gandeam cat de bine dorm eu noaptea acoperit si cat de rau trebuie sa le fie lor si nu stiam ce sa mai fac, ce sa mai zic.
Clopotele bisericii au inceput sa bata iar eu am plecat bolborosind a iertare lasand iarba sa mai cresca o zi- rusine prea mare mi-a fost de Zambilica.
Acum ma intreb ce ma fac maine, cum o sa gasesc rosiile, ce o sa-mi mai spuna Zambilica?

Repet poza, Zambilica este cea din stanga.

Seminte de rosii puse de 1 aprilie

Dupa ploaie a venit frigul, pauza de crestere pentru plantele din gradina. Ingrijorat de ceea ce ar fi putut patii firava mazare din cauza ploii mult prea hotarate, am fost la gradina. Era in regula, mandra si frumoasa mi-a spus sa-i mai pun un rand de sfoara si i-am pus- sa bucurat.
Si iata ce am mai gasit.

Acestea sunt rosiile iesite din semintela puse in pamant pe intai aprilie. Nu sunt la fel in toate cuiburile fiindca nu am procedat corect cu pamantul cu care am invaluit semintele. Am pus mai apoi alte seminte si au iesit toate fiindca am avut un pic mai multa rabdare.

Au cazut si petale de lalea, este si ramane frumoasa si acum si atunci - ea face intrarea acum pe blog.

Semintele de rosii in marea globalizare.

Azi vine vecinul si-mi spune- ma Dane stateam anu trecut pe geam si ma minunam ce rosii mari si frumoase aveai.Nu ai oprit cumva cateva seminte sa ne dai si noua?
Zic- nea Marine, nu am oprit seminte ca nu stiu daca mai iasa ceva din ele, samanta de rosii am cumparat-o de la supermarket, e tratata, de aia le merge bine dar nu au gustul alora batranesti.
Pe nea Marin nu la interesat asta, nu a plecat pana nu i-am explicat ce si cum cu ele si cum sa aiba si el samanta asa buna de rosii.
In drum spre casa gandeam- prin nea Marin am mai pierdut o samanta de rosie romaneasca, grija trebuie sa am de cea pe care am primit-o din Teleorman, de la mama ei, Romanica.
Si cu un gand trist speram ca cei ce mai au samanta buna sa nu-si bata joc de ea, sa o puna macar intr-un colt de gradina pentru ca ea sa fie mai departe printre noi. Cred ca astfel ramane destul loc si pentru rosiile mari si frumoase vazute de nea Marin.

Si iata-le, sunt mari si frumoase, au si ceva gust dar cand ia-m facut proba mesei- am dat cu ea de masa si a sarit in sus ca o minge de tenis lovita de pamant, am simtit un alt fel de gust.