n

n

5 mai 2011

Rosii, seminte de rosii, scandal

Am pornit spre gradina cu gandul sa dau cu coasa, iarba dintre pomi, mult prea mare sa o dobor la pamant. In gand aveam ca odata taiata sa o pun la margine de straturi peste alta iarba, sa fac un neam de mulcire peste care sa traiasca viitorii dovlecei. Dar nu a fost asa. Deschid poarta, scartiitul ei da vestea si strigate aud dintre straturi. Ma apropri, trec printre ele si ma opresc in dreptul rosiilor- una mai instarita, Zambilica , urla la mine- pai bine , bai gradinaru lu peste, la ce ti-a fost capul cand ai pus semintele noastre in pamant la vreme de nepus- nu te-ai gandit ca nu este timpul pentru asa ceva, ca sa-r putea sa vina frigul peste noi si noua sa nu ne placa deloc, poate chiar sa murim asa de tinere? Zic -tu fata sincer sa fiu ma-m gandit la asta si de aceea am pus semintele la o adancime mai mare in pamant, gandeam ca pamantul de deasupra voastra o sa va protejeze pana cand caldura va venii si va va multumii, si ca la acea adancime radacinile voastre vor fi mai bine infipte in pamant pentru a isi trage binetea lui mai bine.
Zambilica a tacut pret de cateva batai de vant, macinand ideea mea si apoi mi-a zis- hai sa spunem ca in prostia ta ai un pic de dreptate dar acum cand vezi ca a dat frigul navala peste tara, de ce nu ne acoperi macar noaptea, ai habar cat este de frig? Am stat un pic pe ganduri si-n ele i-am dat dreptate, gandeam cat de bine dorm eu noaptea acoperit si cat de rau trebuie sa le fie lor si nu stiam ce sa mai fac, ce sa mai zic.
Clopotele bisericii au inceput sa bata iar eu am plecat bolborosind a iertare lasand iarba sa mai cresca o zi- rusine prea mare mi-a fost de Zambilica.
Acum ma intreb ce ma fac maine, cum o sa gasesc rosiile, ce o sa-mi mai spuna Zambilica?

Repet poza, Zambilica este cea din stanga.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu