n

n

1 noiembrie 2011

Resita ....si gradina de acasa...acasa!

Ar fi multe de scris, dar multe cuvinte nu isi au rostul aici
-Dane, sa iti iei centura de siguranta si sa mergi impreuna cu...ca sa vezi despre ce este vorba si despre ce aveti de facut...mergeti sus la hota
impreuna am pornit si intr-un sfarsit de mers m-am oprit si l-am privit cum pasea pe o grinda de aproximativ cinci centimetri latime la o inaltime de vreo 25 de metri de toate fierotaniile si de oamenii ce munceau dedesupt. In adevar, mergea tinandu-se cu o mana de o anume teava dar cei zece metri pe care i-a pasit mie mi-au parut o vesnicie in care de fapt am vazut un om pasind normal, ca pe un fel de pamant. S-a asezat peste alte grinzi si a privit- am pornit si eu si-n timpul pasilor mei intreaga mea imagintie s-a pornit la drum, despre ce si cum se poate intampla... M-am asezat langa el si-n acea aplecare, casca de protectie a pornit in jos- din instinct ne-am aplecat amandoi dupa ea... am prins-o eu, mi-am asezat-o pe cap, am respirat o clipa si am gandit cu voce tare- eu nu am ca cauta aici!
Colegul de munca m-a privit si mi-a dat dreptate- Dane daca nu poti lucra la inaltime nu este nici o problema, cel mai important este sa ajungem sanatosi acasa.
Ceva tremura in mine, ii ascultam cuvintele, il priveam si ma minunam de linistea lui si intr-un anume fel il admiram pentru felul lui de a fi- nu pentru nebunia lui de a muncii in acel semiintuneric in care praful era rege ci pentru intelepciunea si linistea de care dadea dovada.
Mi-a dat o gura de cafea pentru incurajare si dupa inca o clipa am pornit pe drumul de intoarcere. Ajuns la sol mi-am cautat maistrul si i-am spus ca nu am puterea de a muncii acolo sus. Oarecum surprins si un pic suparat a spus ca trebuie sa caute alt sudor.
Si astfel am ajuns sa fac o lucrare la sol alaturi de alti doi oameni cu care am trait timp de zece zile, cate 12 ore de munca pe zi, o parte de Romanie.
Si a fost bine si acum ajuns acasa in fata monitorului ma intreb
oare m-am descurcat inca o data?
oare simt viata intr-un anume fel si ea ma ajuta?
sau rugaciunile sotiei mele sunt deasupra tuturor?


Si inca ceva...

...gradina...


...o parte din ea se schimba ...


...o alta aroma se inalta...

...si-n inaltarea ei tomnatica eu totusi o simt altfel...


...fiindca ...


...viata este frumoasa!- sarut mana Resita, sarut mana Romania in care Noi traim o gradina de legume!

4 comentarii:

  1. Fericitule. Ai înger, ai soție ce se roagă, ai grădină ce crește și în fundul listei, mă ai și pe mine care te salut de departe, dar nu de prea departe.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai fost la Resita, la citiva km de casa parintilor si bunicilor mei !!! Ai fost curajos, sa recunosti, ca nu puteai lucra acolo sus, bravo !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Silviu- dreptate ai, sunt bogat- am...chiar daca uneori nu sunt constient de aceasta bogatie.
    Si inca ceva- in drumul pe care il strabateam dinspre Resita inspre casa, primeam telefoane in care exista o prima intrebare- unde esti?
    -undeva in Romania...
    ...acum prin acel raspuns instinctiv, stiu ca nu suntem departe.

    Coco- am intrat pe blogul tau din nou si am regasit aceeasi placere in citit si admiratie in ceea ce inseamna importanta lucrurilor simple, existente.

    Dani- ma bucur ca Resita iti aduce aminte, cat despre curaj,el imbraca multe forme precum o poate imbraca libertatea sau adevarul
    curajul si adevarul meu are in spate o familie in care...
    ...ea imi da libertatea de a spune adevarul si curajul de a merge mai departe.

    RăspundețiȘtergere