Jurnal -simpla fericire

Uitandu-ma prin pozele din calculator am ramas pret de cateva clipe cu ochii pe aceste poze si mi-am reamintit povestea unchiului meu din satul dintre dealuri caruia si putini oameni din sat i sau parut multi si pret de cateva zile pe saptamana paraseste familia pentru a sta alaturi de alte vietati.
Pozele sunt facute pe o culme de deal, undeva departe de sat, un loc ales datorita pamantului si a doua hectare de padure ce apartin familiei.Acolo si-au facut o mica casuta si un grajd in care se afla trei vaci un cal si vreo douazeci de oi.
Nu exista curent, apa se afla la un izvor din apropiere, lemne pentru foc sunt luate din padurea proprie, pe post de alarma sunt trei caini si in rest, imensa frumusete a tarii.
L-am intrebat daca nu se simte singur fara nici un vecin prin apropiere- ma privit zambind-Dar de ce sa ma simt singur, am animalele pe langa mine, am ce face tot timpul numai ca uite , nenorocita asta de boala nu ma lasa sa stau aici cat as vrea eu.
Va spun, imaginile nu pot vorbi despre frumusetea locului, aerul si imensitatea padurilor nu se pot vedea.Acolo printre dealuri inzapezite am vazut un om aproape fericit, un om ce nu isi doreste nimic altceva decat un pic de sanatate, un om ce in singuratatea acelor dealuri are aproape
totul.