Cresc legumele, prind viata fructele lor chiar daca ploaia nu coboara peste ele precum ar avea ele nevoie, -putina apa daruita de gradinar, racoarea noptii si mai ales respiratia acestui pamant si a acestei tari plina de bogatie ii sunt de ajuns pentru a-si implini rostul.
Astfel ma simt bine in gradina mea de legume- si-n seceta si-n ploi, stiu ca apartine acestui pamant iar eu nu gasesc nici un sens in a ma plange- pentru ce? cand tot ce este bun se afla peste aceasta tara, pentru ce!?
Imi port pasii desculti printre straturi, le privesc cu ochi intrebatori cerand ajutor din partea lor in ceea ce inseamna dorinta lor si mai apoi incerc a le implini dorinta.
Astfel ma simt implinit,... mai respir o data pentru a-mi incarca bateriile si o iau de la capat.
Iar ele imi dau raspuns- Avem viitor...
Imi spun si vreau si eu- asa sa fie!
Frumoasa gradina, frumosi oameni !
Da. Ai dreptate.
RăspundețiȘtergere