La intrarea in Cluj, coborand pe bulevardul Buna Ziua(cred ca numai Funar putea sa daruiasca acest nume unui drum), pe partea stanga a lui se afla un Mircea Badea cocotat sus pe un afis de publicitate facand reclama la sistemele de siguranta Renania. Banuiesc ca multa lume priveste cu neintelegere si indiferenta respectiva reclama precum am facut si eu dar astazi stand infasurat in hamuri, legat cu o coarda de o grinda de metal undeva la 25 de metri inaltime, mi-am adus aminte de ea si dincolo de frica inaltimii de mult ajutor mi-au fost prin lejeritatea si greutatea mica, aceste sisteme de siguranta. Stiu asta fiindca in urma cu multi ani, calarind inaltimi pe felurite fiare, aveam parte de centuri de siguranta pe care cu greutate le ridicam pana la inaltimea unde aveam de lucru si tare greu era. Acum ce sa spun, este normal ca lucrurile sa evolueze in lumea asta, in toate domeniile, iar eu am avut astazi parte de unul din ele si mi-a fost un pic mai bine.
Cat despre ceea ce simte un om, gandurile si comportamentul lui muncind la inaltime, este o alta descriere iar eu unul stiu sigur- acolo sus timpul trece mai incet, viata are o alta culoare, cel de langa tine cu care muncesti alaturi iti devine brusc frate iar banii au o alta valoare- asa cred eu fiindca dupa ce am ajuns jos si am simtit pamantul sub picioare, am privit in sus si dupa o respirare am gandit- mare dobitoc mai sunt!
Cat despre gradina mea, daca as spune ca acolo sus m-am gandit o clipa la ea, la castravetii ce cu greu isi dau drumul, la fasolea careia trebuie neaparat sa-i mai pun pari, la ploaie si la seceta, as mintii- nici un gand despre gradina nu am avut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu