Cand stau la o coada pentru a cumpara ceva, uneori am parte de odihna in gandire, neuronii care raman ultimii de veghe (banuiesc ca sunt cei ce se ocupa cu respiratia si nu ma lasa a uita sa fac asta), se aprind brusc prin cele mai simple intrebari cauzate de cele mai simple vorbe auzite.
-Dati-mi SI MIE...aceste simple cuvinte spuse de cel dinaintea mea ma lovesc de cele mai multe ori si-n revenirea mea la realitate incep a imi aduna gandurile pentru vorbele ce le voi spune atunci cand voi cere.Si uneori spun si eu- dati-mi SI MIE...
Si tare rau imi pare dupa ce spun aceste doua cuvinte-...SI MIE...- De ce, de ce am in firea mea spunerea acestor doua cuvinte si de unde pana unde am eu vre-o legatura cu....cumparatorul dinaintea mea? Nu am nici o legatura in afara randului din care facem parte, nu au ei legatura cu mine si atunci este simplu si firesc sa ma intreb de ce ...SI MIE... din partea noastra?
Am pus un nor, asa ca o pauza si o reclama.
Sa fie acest ...SI MIE... doua cuvinte ce ne leaga in acelasi rand?
Sa fie vorbe nascute ca o linguseala la adresa vanzatorului sau vorbe intrate cu forta in sufletul de om ce a trait in lipsurire comunismului?
Sa fie poate nascute de undeva, de mult mai departe, din timpul Mioritei, a cuceririlor romane, turcesti sau a vecinilor?
Nu stiu raspunsul dar stiu ca mie imi pare a cersit, a mila si a speranta si ca prin acest...SI MIE... simt o parte de suflet traitor pe acest pamant romanesc.
Si inca ceva- un cersetor a venit la mine si mi-a spus- imi dati SI MIE...
Cine suntem de fapt noi ce stam asezati frumos la rand si atunci cand vrem sa cumparam ceva cu banii munciti de noi spunem...SI MIE?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu